România îşi transformă statutul de ţară exportatoare de lemn în ţară importatoare

În România se vorbeşte despre exploatarea ilegală de lemn pe un ton alarmant, însă situaţia reală este că ţara noastră îşi transformă statutul de ţară exportatoare în cel de importator, a afirmat secretarul de stat în Ministerul Apelor şi Pădurilor Istrate Steţco, la dezbaterile organizate recent la Bruxelles cu ocazia lansării raportului privind tăierile ilegale şi infracţiuni legate de încălcarea regimului de protecţie al faunei sălbatice în spaţiul Carpato-Dunărean.

 

„Astăzi, se vorbeşte despre exploatarea ilegală de lemn din România pe un ton alarmant. Mass-media răspândeşte ideea că milioane de metri cubi de lemn pleacă din ţară. Situaţia reală este că România îşi transformă statutul de ţară exportatoare în cel de importator. Pentru a avea o imagine reală şi obiectivă a actualei stări de conservare a naturii în România, trebuie să se ţină cont de statistici oficiale, să se prezinte date concrete în locul estimărilor, să se facă referire la măsurile ferme luate de autorităţi pentru protejarea resurselor naturale.”

Istrate Steţco

Potrivit unui comunicat de presă al ministerului de resort, în cadrul evenimentului, oficialul român a prezentat acţiunile întreprinse la nivel naţional, progresele realizate de România şi provocările asociate fenomenului tăierilor ilegale şi infracţiunilor privind încălcarea regimului de protecţie a faunei sălbatice.

„Demnitarul român a subliniat faptul că măsurile care s-au luat în ultimii ani, atât guvernamental, cât şi legislativ (Radarul Pădurilor, adoptarea noului Cod Silvic, amendarea Legii privind contravenţiile silvice, Regulamentul de valorificare a masei lemnoase etc.), au transformat statutul României din ţară exportatoare de lemn în ţară importatoare. Aceste măsuri, împreună cu dezvoltările viitoare avute în vedere, se subscriu obiectivului de a promova un ecosistem forestier stabil, capabil să îndeplinească funcţiile sociale, de mediu şi economice”, se menţionează în comunicatul preluat de Agerpres.

 

Sursa Jurnalul Național

 

/0 Comentarii/de

Industria, cel mai mare angajator în 2016

Comparativ cu anul 2015, numărul total de întreprinderi a crescut cu 2,5%. La sfârşitul anului 2016, sectorul industrie însuma 53741 întreprinderi, respectiv 10,7% din totalul întreprinderilor active din domeniul economic (industrie, construcţii, comerţ şi servicii de piaţă), anunţă cel mai recent comunicat de presă publicat de Institutul Naţional de Statistică (INS). Cea mai mare pondere a fost deţinută de întreprinderile active din cadrul sectorului “Servicii de piaţă”, respectiv 45,4%.

În anul 2016, numărul mediu de salariaţi a crescut cu 1,7% faţă de anul 2015. Întreprinderile din industrie şi servicii de piaţă au deţinut cea mai mare pondere în ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi (34,8%). Mărimea medie a unei întreprinderi din industrie a fost de circa 25,9 salariaţi, în timp ce în comerţ a fost de circa 5,0 salariaţi.

În ceea ce priveşte cifra de afaceri, ponderea cea mai mare a fost deţinută de întreprinderile cu activitate principală de comerţ (40,5%), întreprinderile din construcţii deţinând doar 5,8%. Structura investiţiilor brute în cadrul sectoarelor se prezintă astfel: industrie 38,1%, construcţii 15,4%, comerţ 12,5%, iar servicii de piaţă 34,0%.

Valoarea adăugată brută la costul factorilor a fost obţinută în 2016, în proporţie de 36,9% în industrie, 6,7% în construcţii, 22,9% în comerţ şi 33,5% în servicii de piaţă. Rezultatul brut al exerciţiului a înregistrat valori pozitive (profit) în toate cele patru sectoare.

Număr de întreprinderi (active): reprezintă numărul total al entităţilor care, din punct de vedere economic, sunt active în perioada de referinţă,  respectiv realizează  bunuri sau servicii, înregistrează cheltuieli şi întocmesc bilanţ contabil.

Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor facturate rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

Valoarea adăugată brută la costul factorilor: reprezintă suma salariilor şi altor elemente legate de costul factorilor de muncă, a profitului, a subvenţiilor de exploatare, a amortizării capitalului fix, din care se scad impozitele legate de producţie.

 

Sursa Curierul Național

/0 Comentarii/de

Fermieri: Produsele autohtone, tot mai ieftine la producători, dar mai scumpe la consumatori

Crescătorii de animale solicită intervenţia autorităţilor în contextul în care produsele obţinute în România se vând mai ieftin decât în urmă cu câteva săptămâni însă ajung la consumator cu preţuri foarte mari.

„În ultimele 60 de zile, preţul cărnii de porc a scăzut cu circa 30% la poarta fermei. Astăzi fermierii vând cu 4,9 lei/kg la poarta fermei – cu mari presiuni din partea retailerilor pentru noi scăderi de preţ!”,

susţin reprezentanţii Asociaţiei Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine din România (ACEBOP).

„Preţul la carnea de pasăre a scăzut la poarta fermei cu aproximativ 20% în timp ce preţul la carnea de vită se menţine stabil, dar cu tendinţe de scădere. Pentru sectorul de producţie ouă, cererea este foarte mare, dar preţurile au crescut la fermieri cu circa 26%, nu cu 100%, în timp ce laptele şi produsele lactate au preţul nemodificat la producător”, mai spun oficialii ACEBOP.

Aceştia afirmă că „jocurile” pe care le fac marile lanţuri de magazine vor duce la scăderea consumului şi la agravarea problemelor fermierilor. În prezent, preţul pentru kilogramul de carne stabilit de producător este mai scăzut decât cel din aceeaşi perioadă a anului 2016.

„Solicităm autorităţilor responsabile să intervină de urgenţă şi să facă lumină în această situaţie, care pentru noi, fermierii, este de neînţeles. Produsele obţinute în România se vând mai ieftin decât în urmă cu câteva săptămâni şi totuşi, mai departe, acestea ajung la consumatori cu preţuri foarte mari. Astăzi noi, fermierii, vindem sub preţul de producţie!”, a declarat Mary-Eugenia Pană, preşedinte ACEBOP.

Potrivit ACEBOP, marile lanţuri de magazine, care fac parte din mari corporaţii internaţionale, au de multe ori practici comerciale îndreptate împotriva consumatorului român, iar scopul este unul singur: „maximizarea profiturilor” .

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a sesizat în aceste zile Consiliul Concurenţei pentru a analiza scumpirea alimentelor.

„Am sesizat Consiliul Concurenţei pentru a analiza situaţia pe care am găsit-o în piaţă în această perioadă, referitoare la scumpirile produselor alimentare, la ouă, lapte, produse din lapte – şi aici vorbim în special de unt, întrucât din analizele pe care le-am făcut am constatat că nu sunt motive obiective care să determine creşterea de preţuri. Cerem sprijinul Consiliului Concurenţei pentru a vedea dacă nu cumva sunt elemente care vizează o înţelegere între comercianţi, pentru că altfel nu se explică. Ministerul Agriculturii a transmis deja o adresă oficială către Consiliul Concurenţei în care solicită instituţiei să analizeze scumpirea alimentelor”,

Petre Daea – Ministrul Agriculturii

Acesta susţine că „a luat la pas” în aceasta perioadă mai multe pieţe şi magazine din Bucureşti şi a constatat „anomalii şi lucruri de neînţeles”, în condiţiile în care nu au fost înregistrate creşteri în costurile de producţie, însă preţul alimentelor s-a dublat la raft, în unele cazuri.

„Am mers în pieţe şi în magazine şi am văzut care sunt preţurile la raft. Ne-am dus la producători ca să vedem care sunt costurile de producţie şi dacă în costuri au apărut modificări, ca urmare a scumpirii vreunui element ce compune costul de producţie şi am constatat că nu există. Poate doar acele mici modificări care apar în fiecare an, când temperaturile scad, dar care nu justifică scumpirile din piaţă. De aceea am solicitat Autorităţii de Concurenţă să facă o analiză, pentru a vedea dacă nu sunt alte cauze, întrucât Ministerul Agriculturii nu are instrumente şi nici prevederi legale pentru a interveni pe piaţa. Este o preocupare a mea, pentru a descifra cauzele scumpirii alimentelor, în condiţiile în care nu sunt creşteri pe costurile de producţie. De exemplu, carnea de porc a scăzut la producători, iar la raft creşte. Oul pleacă de la producător cu 36 de bani şi ajunge la raft cu un leu, iar la unt este o situaţie similară. Sunt anomalii şi lucruri de neînţeles”, a explicat ministrul Agriculturii.

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în primele 10 luni, facturile la energia electrică au crescut cu peste 7%, la energia termică cu circa 3%, iar gazele s-au scumpit cu aproape 2%. Toate creşterile de preţuri de anul acesta se văd în inflaţia anuală care a ajuns la 2,6% în octombrie.

 

Sursa Capital

/0 Comentarii/de

Vânzările record obligă retailerii să-şi facă depozite în România

Creşterea consumului regăsită în majorarea cifrei de afaceri şi în sporirea numărului de magazine ale retailerilor se simte puternic pe piaţa industrială şi logistică din Bucureşti şi din marile oraşe. Companii puternice preferă să-şi construiască depozitele de marfă în România, de unde aprovizionează Bulgaria, Grecia, chiar şi Ungaria, Republica Moldova şi Ucraina.

Pe piața industrială şi logistică din România au fost livrate în perioada ianuarie-septembrie 2017 proiecte de peste 215.000 metri pătrați, din care 187.000 metri pătrați doar în București. Restul, de 28.100 metri pătrați, este localizat în zona centrală a ţării. În aceste condiții, stocul din România a depășit 2,9 milioane de metri pătrați, potrivit celui mai nou raport de piață publicat de JLL.

Firmele de retail și de logistică sunt cele mai active. Şase din primele zece tranzacţii au fost realizate de firme care activează în domeniul logisticii şi care au avut nevoie de mai multe spaţii de depozitare ca urmare a măririi volumului de activitate. Alte două au fost depozite noi închiriate de retaileri şi numai două tranzacţii au avut ca obiect spaţiile industriale.

“Inaugurarea spaţiului logistic accentuează rolul României la nivel regional. Decizia de a construi acest centru în Bucureşti a fost una firească, determinată de potenţialul de creştere local şi de interesul pentru sport, manifestat de români”

Gregory Richarte, Director Logistica, Decathlon

 

Centrul logistic din România al Decathlon este cel mai recent depozit inaugurat în România. Acesta are 29.000 mp şi va aproviziona România, Bulgaria şi Grecia

 

Sursa Jurnalul Național

 

/0 Comentarii/de

Românii din diaspora pot obţine finanţare de până la 40.000 de euro pentru afaceri în ţară

Românii de peste hotare care doresc să îşi deschidă o afacere acasă pot să se înscrie în programul Diaspora StartUp, în cadrul căruia trei proiecte, selectate câştigătoare, pot beneficia de o finanţare nerambursabilă de până la 40.000 de euro, a informat Fundaţia CAESAR, prin intermediul unui comunicat de presă.

„Fundaţia CAESAR anunţă lansarea înscrierilor pentru trei proiecte ‘Diaspora StartUp’, finanţate din fonduri europene disponibile prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 3 ‘Locuri de muncă pentru toţi’. Fiecare proiect eligibil, selectat drept câştigător, va beneficia de o finanţare nerambursabilă de până la 40.000 de euro (co-finanţare zero). Programul se adresează cetăţenilor români cu vârsta minimă de 18 ani, care au locuit peste hotare în ultimele 12 luni şi doresc să-şi deschidă o afacere în ţară”, a anunţat sursa citată.

Candidaţii trebuie să facă dovada experienţei sau studiilor în străinătate în domeniul în care intenţionează să-şi deschidă afacerea. Scopul proiectelor este încurajarea antreprenoriatului românesc prin susţinerea înfiinţării de companii cu profil non-agricol, în zona urbană, în toate regiunile de dezvoltare ale României, cu excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov.

Durata de implementare a fiecărui proiect este de maximum 36 de luni. În perioada imediat următoare, Fundaţia CAESAR va organiza campanii de informare şi promovare, în mediile online şi offline. Evenimente dedicate primei etape a proiectelor vor avea loc în centre de referinţă din diaspora precum Londra, Paris, Berlin, Bruxelles, însă înscrierile sunt deschise pentru orice cetăţean român din diaspora care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate.

Toţi cei interesaţi se pot înscrie online pentru prima etapă de evaluare, prin accesarea formularului disponibil la adresa: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfGpvx71HTjPB84k-r6q5AgBjytsuOKSSYc1QstVC5El-u0Fw/viewform.

Pagina de prezentare a proiectului poate fi accesată la adresa: http://www.fundatiacaesar.ro/caesar-diaspora-startup/.

În vederea obţinerii unor informaţii suplimentare pot fi contactaţi reprezentanţii fundaţiei, la adresa: antreprenoriat@fundatiacaesar.ro.

Fundaţia CAESAR – Centrul pentru Acces la Expertiza Studenţilor şi Absolvenţilor Români – este o comunitate de experţi, un laborator de idei şi o platformă de acţiune civică pentru dezvoltarea economică şi consolidarea democratică a României, se menţionează în comunicat. AGERPRES

 

Sursa Jurnalul National

/0 Comentarii/de

Studiu KeysFin: Industria metalurgică, Cenuşăreasa economiei

Creşterea economică semnificativă din ultimii ani nu se vede, din păcate, în sectoarele grele, acolo unde criza mai are încă de spus cuvântul. În timp ce consumul creşte cu viteze ameţitoare, pe fondul importurilor masive şi majorărilor salariale, industria metalurgică, altădată una dintre ramurile-cheie ale economiei, reuşeşte cu greu să îşi facă rost de comenzi. Experţii de la KeysFin avertizează că dezvoltarea României urmează o tendinţă plină de provocări şi că, în absenţa unor măsuri pentru stimularea sectorului productiv, economia riscă să se transforme într-un gigant cu picioarele de lut. 

 

Ce s-ar întâmpla cu economia românească dacă mâine ar veni o nouă criză? Dacă băncile ar intra în blocaj, dacă fluxurile financiare s-ar opri, iar consumul, cel care asigură 80% din avansul economic, ar îngheţa la fel ca în 2009? Analiştii de la KeysFin estimează că efectele negative ar fi cu mult mai puternice. Asta mai cu seamă că mare parte din industrie reuşeşte, cu greu, să facă faţă provocărilor economice.

Cum investiţiile publice în acest an sunt aproape egale cu zero, iar cele străine se află la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani, pentru industrie, 2017 este încă un an de supravieţuire. Industria chimică, cea prelucrătoare, metalurgia – sunt câteva dintre domeniile care, în ciuda potenţialului semnificativ, înregistrează în continuare rezultate sub aşteptări.

Potrivit unei analize KeysFin, cifra de afaceri din industria metalurgică a atins, în 2016, cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani, de 33,5 miliarde lei, în condiţiile în care comerţul cu produse metalurgice abia a trecut de nivelul de 6 miliarde de lei. Spre comparaţie, în 2013, afacerile din metalurgie depăşeau 34 miliarde de lei, iar comerţul cu produse de profil era de peste 6,65 miliarde lei.

Scăderea afacerilor din acest sector trebuie pusă în legătură directă cu dispariţia a peste 100 de companii din piaţă în ultimii 3 ani, şi cu scăderea numărului de angajaţi de specialitate cu aproape 1.000 în intervalul 2013-2016.

În 2014, în economia românească activau 7694 de firme în industria metalurgică, dintre care 948 în sectorul de comerţ specific, în timp ce, doi ani mai târziu, statisticile Ministerului Finanţelor şi Registrului Comerţului marcau existenţa a 7592 de firme, dintre care 798 în sectorul de comerţ. Statistica arată, totodată, că, dacă în 2013 sectorul metalurgic angaja 6287 de salariaţi, în 2016 se mai regăseau numai 5400 angajaţi.

 

Cum s-a ajuns în această situaţie, în condiţiile în care economia creşte de la an la an?

“Sectorul metalurgic este un indicator sensibil al evoluţiei economiei reale. Scăderea cererii la export, deciziile strategice luate de marii jucători din domeniu, care deţin sau au avut unităţi în România, absenţa unei cereri susţinute de pe piaţa locală şi, nu în ultimul rând, importurile, au făcut ca acest domeniu să îşi reducă semnificativ activitatea. Iar scăderea semnificativă a proiectelor de infrastructură publice şi creşterea preţurilor materiilor prime s-au adăugat acestui cumul de provocări. Dacă în anii 2000, metalurgia, de la aluminiul primar şi aliajele de aluminiu la laminatele finite pline din oţel la cald, ţevile din oţel, tablele şi benzile din oţel laminate la rece, sârmele zincate şi electrozi de sudură, marca creşteri de producţie de peste 10%, criza din intervalul 2009-2013 a dus la închiderea definitivă a multor combinate. Iar rezultatele se văd şi astăzi”,

spun analiştii de la KeysFin.

În prezent, potrivit analizei KeysFin, metalurgia românească s-a concentrat în jurul zonelor cu potenţial economic, precum Bucureşti-Ilfov.

 

Topul firmelor din sectorul metalurgic

Industria metalurgică se află, de ani de zile, în mâinile investitoriilor străini. Arcelor Mittal Galaţi este, în continuare, cel mai important jucător din piaţă, având cea mai mare cifră de afaceri dintre toate firmele active. Combinatul gălăţean a raportat în 2016 afaceri de 3,47 miliarde de lei.

În topul firmelor urmează ALRO SA (2,14 miliarde lei), SILCOTUB SA (1,23 mld.lei), TMK-ARTROM SA (761,9 mil.lei) şi ALUM SA (556 mil.lei). Topul este completat, în ordinea cifrei de afaceri, de ARCELOR MITTAL HUNEDOARA SA, BAMESA OŢEL SA, TMK – REŞIŢA SA şi FAIST MEKATRONIC SRL.

În ceea ce priveşte comerţul cu produse metalurgice, analiza KeysFin clasează pe primul loc în topul cifrei de afaceri compania MAIRON GALATI SA, cu un business de 819,2 milioane lei în 2016. ROTTCO CONSULT SRL, A-KEMI SRL, BAUROM CONSTRUCT SRL, DAMILA SRL şi MIRAS INTERNATIONAL SRL se aflau pe următoarele locuri, cu afaceri între 170 mil. şi 357 mil.lei.

 

Metalurgia, mediu plin de provocări

Situaţia dificilă din acest sector este reliefată şi de statistica insolvenţelor. Potrivit datelor KeysFin, în ultimii trei ani luaţi în calcul în statistică (2014-2016), 1258 de firme şi-au declarat insolvenţa, în condiţiile în care drumul banilor în industrie a continuat să fie unul plin de provocări.

Durata medie de încasare în comerţul cu produse metalurgice era, anul trecut, de 116 zile, în creştere puternică faţă de 2014 (88 zile), în timp ce durata medie de plată se situa la nivelul de 145 zile (faţă de 141 în 2014). În sectorul producţiei metalurgice, plăţile se făceau, anul trecut, în medie la 187 de zile, iar încasările la 93 de zile, cifre mai bune decât intervalul de referinţă.

„Lipsa de lichiditate din piaţă, alături de modul de finanţare bazat prea mult pe creditul furnizor influenţează evoluţia business-ului din acest sector”, spun analiştii de la KeysFin.

Potrivit acestora, în condiţiile în care principalii jucători din piaţă, firmele străine, şi-au redus semnificativ investiţiile în România preferând alte destinaţii strategice, şansa dezvoltării industriei stă în reînnodarea lanţurilor economice din trecut, iar un rol major în acest demers trebuie să-l joace investiţiile statului, care să permită funcţionarea şi dezvoltarea companiilor româneşti.

“În condiţiile în care sectorul privat este grevat de blocajul financiar şi oferta neperformantă de creditare, metalurgia românească are nevoie de un program susţinut de programe investiţionale şi facilităţi fiscale menite a relansa acest important motor economic. Este o situaţie similară cu cea din sectorul chimic, un alt domeniu în care România oferea, în trecut, plusvaloare, iar în prezent este la mâna importurilor”, spun analiştii de la KeysFin.

 

Sursa Curierul National

/0 Comentarii/de

Firmele, lovite din toate părțile

Trecerea contribuţiilor de asigurări pentru pensii și sănătate de la angajator la salariat, eliminarea contribuției 0,5% la șomaj de către angajat și menținerea unei părți din contribuții la angajator sub forma unei contribuţii asiguratoare pentru muncă de 2,25%, care va fi plătită de angajator vor duce la creşterea fiscalităţii pentru IMM-uri cu 0,5%.

 

Creșterea birocrației pentru angajator, prin încheierea de acte adiționale la toate contractele individuale de muncă, creșterea cheltuielilor administrative, privind actualizarea programelor informatice, eliminarea destinației precise a unor fonduri (garantare pentru plata creanțelor salariale, concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale), acoperirea deficitului bugetar cu excedentul de la fondurile speciale, desființarea asigurărilor pentru șomaj, care aveau programat în anul 2017 un excedent de 694,3 milioane lei, reducerea salariilor nete, ca urmare a eliminării deducerii personale pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei, aceste efecte au fost identificate de către Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR).

Excedentul mare prevăzut pentru 2017 la fondurile speciale de asigurări (Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, Fondul de accidente de muncă şi boli profesionale, asigurari de somaj) impunea reducerea contribuțiilor angajatorilor la aceste fonduri, nefiind justificată stabilirea valorii contribuţiei asiguratoare pentru muncă la 2,25% în sarcina angajatorului, mai spun cei de la CNIPMMR.

Întrebați dacă susțin trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, 82% dintre respondenții unui sondaj făcut de Consiliul în rândul managerilor de IMM-uri au răspuns că nu susțin această modificare. La întrebarea “Considerați că trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat va avea efecte negative?”, 84,3% dintre respondenți au răspuns pozitiv.

Printre efectele negative considerate de respondenți că vor apărea odată cu trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, au fost menționate: creșterea birocrației pentru angajator, prin încheierea de acte adiționale la toate contractele individuale de muncă (69,6%), scăderea salariilor nete (67,6%), cheltuieli suplimentare privind actualizarea programelor informatice (64,8%), creșterea amenzilor ca urmare a creșterii salariului minim (59,7%), creșterea fiscalității asupra unor categorii de contribuabili (PFA, pentru drepturile de autor, veniturile din chirii, etc.) (48,3%), altele (10%). Întrebați dacă sunt de acord cu introducerea unei taxe de 2% din fondul de salarii plătit de angajator, 98% au menționat că nu sunt de acord.

Cele mai importante efecte pozitive considerate de către respondenți că vor genera odată cu trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, au fost pentru bugetul de stat: cresc veniturile bugetare ca urmare a cresterii salariilor, amenzilor, etc. (50%), niciun efect pozitiv (39%), salariații vor cunoaște toate cheltuielile salariale ale angajatorului privind postul ocupat (11%).

Trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat reprezintă o reformă amplă, cu implicaţii multiple sociale și economice, fiind imperios necesar ca înainte de adoptarea unei hotărâri în acest domeniu să fie realizate analize de impact și testul IMM, potrivit art. 91 din Legea nr. 346/ 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „iniţiatorii actelor normative trebuie să evalueze efectele introducerii noii reglementări, mai întâi şi cu precădere asupra activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii”.

Analizele de impact și testul IMM trebuie să vizeze întregul pachet de modificări legislative, în contextul în care începând cu 1 ianuarie 2018 se vor aplica concomitent mai multe reforme: trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat; instituirea contribuţiei asiguratoare pentru muncă de 2,25% în sarcina angajatorului; reducerea impozitului de la 16% la 10%; eliminarea deducerii personale pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei; creșterea salariului minim de la 1.450 de lei la 1.900 de lei; cresterea plafonului de încadrare ca microîntreprindere de la 500.000 de euro la 1 milion de euro (în prezent, IMM din această categorie plătind impozit de 16% pe profit) și includerea în acest sistem de impozitare a tuturor contribuabililor care desfășoară activități exceptate în prezent.

Chestiunea salariului minim

Creșterea salariului minim de la 1.460 lei la 1.900 lei pentru corelarea trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat reprezintă una dintre cele mai ascunse taxe, similară cu inflația, crede analistul economic Cristian Păun.

„Este foarte dificil să explici oamenilor cât de problematică este această măsură după ce au fost seduși de grija mimată de politicieni pentru cei ”săraci”. Salariul minim produce probleme de ocupare taman pentru cei pe care politicile ”de stânga” pretind grijă și protecție: tineri, cei cu educație medie spre scăzută, cei în vârstă, cei care nu au o specializare sau o experiență în domeniu (și de aici și corolarul cu reducerea flexibilității în schimbarea locului de muncă), femeile etc. O consecință a creșterii salariului minim este migrația către alte țări a acestor grupuri vulnerabile cu precădere”.

Cristian Păun

Păun susține că această creștere a salariului minim pe economie complet necorelată cu productivitatea reală a muncii sau competitivitate ne împinge spre o respecializare în lucruri ”mărunte” dar vitale: gătitul acasă, zugrăvit, construit sau reparat de case, spălatul mașinii, reparatul instalațiilor sanitare, grădinărit, educatul copiilor după școală etc.

„La rigoare, salariul minim crescut periculos de mult către salariul mediu / median determină profesorii universitari, cercetătorii, cei din IT, cei din inovare, managerii de companii să lase deoparte activitățile pentru care s-au specializat timp îndelungat și să se respecializeze în activități simple pe care nu mai rentează să le externalizeze către terți. Cei care acum prestează aceste munci vor găsi și mai greu de muncă și vor pleca în alte părți contribuind și mai mult la creșterea prețului asociat acestora. Schimbările structurale în economie sunt greu reversibile și cu consecințe nefaste pe termen lung”

Cristian Păun

Reprezentanții companiei de consultanță spun că în condițiile trecerii contribuțiilor sociale în sarcina angajatului, creșterea salariului minim la 1.900 de lei presupune un cost suplimentar pentru angajatori de aproximativ 120 lei. Secretarul general al Asociației Oamenilor de Afeceri din România, Cristian Pârvan, consideră că salariul minim la 1.900 de lei va pune o presiune și mai mare pe firmele din producție după ce anul acesta a venit cu scumpiri în energie și carburanți.

Majorarea salariului minim brut de la 1 ianuarie 2018 la 1.900 de lei va duce la creşterea amenzilor de circulaţie, dar va avea şi alte efecte pentru români. Valoarea punctul de amendă se calculează în funcţie de salariul minim. Mai exact, reprezintă 10% din acesta. Astfel, punctul de amendă va creşte anul viitor de la 145 la 190 de lei. Drept urmare, amenzile vor avea o valoare minimă de 380 de lei şi pot ajunge chiar şi la 19.000 de lei.

Pe cine afectează măsura cu 1% pe microîntreprinderi

Una dintre măsurile luate de către Guvernul Tudose săptămâna trecută se referă la creșterea plafonului de încadrare ca microîntreprindere de la 500.000 de euro la 1 milion de euro. Conform lui Iancu Guda, lector la Institutul Bancar Român, 27% dintre firme vor câştiga, respectiv companiile cu venituri sub 0,5 milioane de euro şi zero angajaţi, precum şi societăţile cu venituri între 0,5-1 milioane de euro şi un profit brut de peste 6,25%, în timp ce doar 3% dintre companii vor pierde în urma acestei impozitări.

“Doar 3% dintre companii pierd, restul de 70% plătind un impozit identic. Totuși, efectul final este mult mai mic, deoarece se pot pierde aproape 112.153 locuri de muncă, deci aproximativ 2% din forţa de muncă angajată (din cauza disparitiei interesului fiscal), iar majorarea salariului minim pe economie poate anula până la jumătate din optimizarea fiscală respectivă”

, explică Guda într-un studiu.

Conform documentului, firmele cu venituri între 0-500.000 euro care înregistrează zero angajați vor fi influențate pozitiv, deoarece acestea plătesc astăzi un impozit de 3% din cifra de afaceri, care urmează să fie redus la 1% prin noile reglementări. Astfel, 104.097 de firme se regăsesc în aceastăsituație. De la 1 ianuarie 2018, aceste companii vor plăti un impozit pe cifră de afaceri de trei ori mai mic, scăderea estimată (bazată pe veniturile înregistrate în anul 2016) fiind de la 342 milioane de lei (aferent impozitului actual) la 114 milioane de lei (estimările privind impozitul nou).

Firmele cu cel puțin un angajat nu vor fi afectate de noua măsura, întrucât ele deja plătesc un impozit de 1% pe cifra de afaceri. În această situație se regăsesc 291.937 de firme, care vor înregistra o sarcina fiscală similară celei din anul 2016 (singura diferență fiind în funcție de nivelul veniturilor înregistrat în viitor).

În acest moment, companiile cu venituri intre 500.000 – 1.000.000 euro, plătesc în condițiile actuale un impozit de 16% aplicat profitului brut. Prin trecerea la impozitul de 1% pe cifra de afaceri impactul va fi diferențiat în funcție de profitabilitatea acestora. Firmele care înregistrează pierderi vor înregistra costuri fiscale mai mari, pentru că azi acestea nu plătesc impozit pe profit. Un numar de 2.177 de companii se regăsesc în aceasta situație, și vor plati un impozit suplimentar de 68 milioane de lei începand cu anul 2018.

Companiile care care inregistreaza o margine a profitului brut intre 0% – 6,25% vor inregistra costuri fiscale mai mari, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este inferior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. Un numar de 8.239 de companii se regasesc in aceasta situatie, acestea inregistrand costuri fiscale in crestere de la 110 mil. lei (aferente activitatii desfasurate in anul 2016) la 260 mil. lei (aferente estimărilor pe același venit și profit brut, dar considerând noul nivel de impozit).

În schimb, firmele care înregistrează o margine a profitului brut peste 6,25% vor avea costuri fiscale mai mici, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este superior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. În acestă ipostază sunt 9.247 companii (4.853 înregistrand un profit brut între 6,25% – 15%, și 4.394 un profit brut peste 15%). Aceste companii vor plăti un impozit estimat de 292 milioane de lei, comparativ cu 915 milioane de lei în momentul de față. Concluzionând, aproximativ 70% vor plăti un impozit identic cu cel actual, 27% vor înregistra un impozit inferior și doar 3% vor plăti un impozit mai mare.

 

Sursa Cotidianul

/0 Comentarii/de

Boutique ANAF vinde diamante, bolizi şi podgorii

Cei care ştiu să caute pot găsi produse de lux la preţuri de chilipir, inaccesibile în comerţul la vedere. Fiscul a devenit un boutique exclusivist, care vinde la preţuri mult sub cele ale pieţei produse la care în mod normal nu ai acces oricum şi oriunde.

 

Aşa poţi cumpăra de la filialele ANAF diamante, super-bolizi de sute de cai putere, clădiri, vinuri unice de colecţie sau chiar podgorii întregi de vie, bunuri confiscate de la datornici sau condamnaţi penal. Totul e să te descurci în hățișul site-ului ANAF, învechit şi greu accesibil.

Una din cele mai spectaculoase oferte ale ANAF este cea iniţiată de regionala Galaţi, care vinde nu mai puţin de 33 de diamante naturale, de mărimi, culori şi claritate din cele mai variate.

6.525 lei cere ANAF pe 33 de diamante naturale

Amatorii de pietre preţioase certificate pot alege între un diamant de 0,437 carate, culoare J şi claritate I1, de calitate foarte bună, la preţul de 1.998 lei, altele de 0,099 carate, culoare G sau H şi claritate VS, considerate, de asemenea, de bună calitate, la un preţ de 301,5 lei şi până la un diamant de 0,03 carate, parţial ciobit, cu un preţ de numai 18 lei.

Un sac de aur

Tot Fiscul gălăţean vinde aproape nouă kilograme de aur, dar aici nu mai avem chilipiruri, întrucât preţul cerut este mai mare decât cel al pieţei. Este vorba despre 8.820,34 grame de bijuterii diverse, din aur de 14 karate, pentru care ANAF cere 150 lei/gramul. Dacă va reuşi să le vândă la acest preţ, Fiscul ar câştiga o sumă importantă, de peste 1,3 milioane lei.

Ia Gallard-ul, neamule!

La boutiqurile sale din alte regionale, ANAF scoate la vânzare bolizi pe care îi vezi de regulă în filme sau la oameni foarte bogaţi. Serviciul valorificare sentinţe penale din Bucureşti scoate chiar săptămâna viitoare la licitaţie un super Lamborghini Gallardo, an de fabricaţie 2006, cu motor de 4.961 centimetri cubi, preţ de pornire 312.210 lei, fără TVA. Asta înseamnă mai puţin de 70.000 de euro, în condiţiile în care un astfel de bolid costă şi peste 100.000 de euro. Tot aici poţi găsi un o limuzină Mercedes Benz S500 din 1997, cu motor de 4.973 centimetri cubi, la 28.620 lei. Adică 6.300 de euro pentru un model care se vinde cu peste 10.000 de euro. În celălalt capăt al ţării, la Fiscul din Iaşi, un Mercedes Benz ML 300 din 2010 este vândut cu 47.513 lei, echivalentul a circa 10.000 de euro. Preţul normal al acestui model este cel puţin dublu.

Agenţia imobiliară ANAF

ANAF scoate la vânzare mii de proprietăţi, în toată ţara, de la terenuri arabile, la apartamente, vile şi hale industriale. Atrage atenţia zilele acestea oferta Fiscului oltean, care a scos la licitaţie sediul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Olt, din Slatina, cu un preţ de pornire de 1.197.000 lei, fără TVA.

Licitaţia anului, la Constanţa

Licitaţia anului însă pare a fi cea organizată de ANAF Constanţa, care a scos la vânzare nu mai puţin de 28 de parcele de vie, însumând 63,44 hectare de podgorii nobile, amplasate în Murfatlar şi Poarta Albă, cu un preţ de pornire de un milion de euro. Oferta viticolă a Fiscului de la malul mării nu este una singulară. În noiembrie, ANAF vinde 11.027 sticle de vin din vinoteca Staţiunii de Cercetare- Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, pentru care a stabilit un preţ de pornire al licitaţiei de 1.091.940,75 lei. Şi avem de-a face cu vinuri excepţionale, unice, vechi şi de 60 de ani: Chardonnay din 1950, Pinot Noir din 1960, Pinot Gris din 1950 etc.

4.145.682,75 lei este preţul minim cerut de Fisc pentru mai multe podgorii din Murfatlar

Fiscul vinde mărfuri dintre cele mai suprinzătoare, de multe ori la preţuri imbatabile. Problema este că anunţurile sunt bine ascunse pe site-ul lor, astfel încât cu greu ajungi la ele, cei mai mulţi doritori trebuind să se mulţumească cu chilipirurile din magazine fiscului.

 

Sursa Jurnalul.ro

/0 Comentarii/de

Alfred Vasilescu, omul din spatele Drăgăicii 2017 şi al Toamnei Buzoiene

Buzoian get-beget, din ,,sârbărie”, provenit dintr-o familie de militari cu rădăcini de pe vremea lui Alexandru Marghiloman (bunicul, George, căzut cu avionul, la datorie, pe 23 august 1943 pe aerodromul din Tecuci, iar tatăl, Mihai Vasilescu, fost comandant al Aeroportului Internaţional Otopeni), Alfred Vasilescu a fost, succesiv, navigator cu dirijarea radar (controlor de trafic aerian) în Punctul de Comandă al Bazei aeriene de la Boboc, ofiţer de relaţii pu­blice al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene (SAFA), şef al structurii de Cooperare Civili-Militari (CIMIC) la Comandamentul Operaţional Întrunit (actuala Divizie 2 Infanterie ,,Getica”) şi a urcat treptele ierarhiei militare, devenind şeful structurii de operaţii psihologice (PSYOPS), informaţionale (INFOOPS) şi CIMIC din subordinea Statului Major General, responsabilă de misiunile forţelor româneşti ce acţionează în afara teritoriului naţional, poziţie de unde a trecut în rezervă, în anul 2016. Este considerat unul dintre cei mai buni experţi militari români în domeniul operaţiilor psihologice şi informaţionale, războiului hibrid, comunicării strategice (STRATCOM), operaţiilor media (MEDIAOPS) şi evaluării forţelor dislocabile în teatrele de operaţii. A conferenţiat ca invitat la Universitatea ­Naţio­nală de Apărare (UNAp) şi SAFA, precum şi la numeroase simpozioane şi conferinţe internaţionale pe teme de geopolitică, ştiinţă militară şi artă operativă. Este autor a numeroase doctrine, manuale, studii de stat major, cărţi de specialitate şi a mai mult de 45 de articole apărute în publicaţii de prestigiu, tratând teme complexe, de la geostrategie la etică, management şi cultură organizaţională. A absolvit şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ,,Aurel Vlaicu” (1990), Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii ,,Dunărea de Jos” din Galaţi (2000, cu o lucrare de licenţă ­des­pre Utopianism), are două masterate obţinute la SNSPA Bucureşti, unul în Comunicare şi Relaţii Publice (2002), iar celălalt în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2005) şi un doctorat în Securitate ­Naţio­nală la UNAp (2012) cu o teză apreciată cu Magna cum Laude, despre ,,Emergenţa agresiunilor nonconvenţionale şi influenţa lor asupra politicilor de securitate”. A urmat diferite cursuri de specializare: NATO Senior Executive Master (la Centrul de Studii NATO din Bucureşti), operaţii multinaţionale întrunite (UNAp), logistică strategică (Salzburg, Austria), NATO CIMIC (Ankara, Turcia). Este veteran din teatrele de operaţii din Kosovo (2006, unde a ocupat funcţia de adjunct al şefului operaţiilor informaţionale ale Alianţei) şi Afganistan (2014, în echipa de legătură a şefului SMG pentru Operaţia NATO Enduring Freedom). A parti­cipat la misiuni militare ale Armatei României, în Bosnia-Herţegovina, Serbia, Bulgaria, Italia şi Danemarca. În ultimii 15 ani, a fost în echipa de comandă la aproape toate exerciţiile militare internaţionale planificate şi conduse de România. A fost distins cu Emblema de Onoare a Statului Major General, cu titlul de Omul Anului 2010, precum şi cu însemne onorifice acordate de generali comandanţi din SUA, Germania, Franţa şi Italia.

Reporter: Domnule Vasilescu, lumea vă cunoaşte mai ales datorită succesului obţinut prin organizarea Drăgăicii, şi apoi a Toamnei Buzoiene, de anul acesta, manifestări care au reprezentat o schimbare importantă adusă imaginii oraşului.

Alfred Vasilescu: Da, în ­ca­litate de director de imagine, împreună cu o echipă de profesionişti, am încercat să demonstrăm că se poate face o promovare eficientă, că sunt posibile atât refacerea imaginii de brand cât şi reclădirea spiritul comunităţii, în respectul tradiţiei, dar şi al modernităţii. Am arătat că Drăgaica poate deveni o manifestare a tuturor buzoienilor, nu numai a celor de acasă, dar şi a celor răspândiţi prin ţară sau a celor din diaspora. Lumea a apreciat acest lucru, aşa că la Drăgaică au participat peste 300.000 de vizitatori, un record absolut, iar vizualizările pe Internet au depăşit 1,8 milioane de utilizatori unici! Comercianţii, taxime­triştii, deţinătorii de instalaţii de agrement, hotelierii, artiştii şi media locală, administraţia publică, toţi au avut de câştigat, iar evenimentul a început să se impună la nivel regional. Toamna Buzoiană, deşi nu are nici forţa mărcii Drăgăicii, nici durata acesteia, nici componenta de entertainment, adresându-se unui segment de public relativ diferit, a reuşit totuşi să performeze, atrăgând peste 30.000 de vizitatori reali şi 740.000 de utilizatori unici, în mediul virtual. Sper, doar, ca succesul să fie exploatat în anii care vor urma, prin ridicarea standar­delor organizatorice şi artistice!

 R.: Parcă aţi apărut de nicăieri şi v-aţi implicat în numeroase proiecte, pe lângă cele culturale, consultanţă politică, advertising, impresariat artistic, Rotary Club, proiectul Centrului ştiinţific Explorer, Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Cine sunteţi, domnule Vasilescu?

   A.V.: Există o vorbă: pe vremuri trebuia să fii cineva ca să devii celebru, azi trebuie să fii celebru, ca să ajungi cineva! E un fapt pe cât de adevărat, pe atât de dăunător societăţii în care trăim! E simplu. Eu nu sunt celebru. Nu mi-am dorit asta niciodată. Mi s-a părut indecent şi inutil. Am preferat mereu o prezenţă discretă dar, pe cât posibil, semnificativă. Ca să vă răspund la întrebare, sunt un buzoian care s-a întors acasă după mulţi ani de carieră militară, care nu a fost mulţumit de ce a găsit în oraş: corupţie, mi­zerie, ură, blazare, lipsă de ­ci­vilizaţie, lupte politice sterile, subdezvoltare, depopulare, pseudomeritocraţie, lipsă de viitor pentru copiii lui, şi care a decis, din aceste motive, să se implice în proiectele comunităţii în care vrea să trăiască câte zile o mai avea!

  R.: Vă simţiţi mai mult ci­vil, sau mai mult militar? Nu păreţi a avea un spirit cazon foarte pronunţat!

   A.V.: Am fost un militar atipic, care nu a rupt niciodată legăturile cu preocupările civile. În celălalt sens, am încercat să aduc creativitate şi gândire “outside the box” în rigoarea militară, să acced la nişa unde să mă simt confortabil sufleteşte şi intelectual, într-o instituţie, totuşi, rigidă şi conservatoare, cum este Armata. Important, indiferent de context, este să fii tu însuţi. Ştiţi cum se spune, că în viaţă nu trăieşti aşa cum eşti, ci aşa cum îţi doreşti să fii. Poţi să lucrezi în Armată, la ordin, şi totuşi să te simţi liber. Pe de altă parte, poţi să fii artist, dar să te simţi încorsetat de canoanele estetice ale vremii sau de dependenţa de finanţatori, de oamenii cu bani. Poţi să trăieşti în sărăcie, dar să te porţi ca un lord. Şi poţi să fii putred de bogat şi să dormi cu calul în sufragerie! E doar o chestiune de educaţie a spiritului, de consecvenţă cu propriile tale valori!

R.: Care a fost cea mai mare provocare profesională a vieţii dumneavoastră, până acum?

   A.V.: Au fost trei: lucrul la teza de doctorat, misiunea din Afganistan şi readaptarea la viaţa civilă după trecerea în rezervă. Pentru teza de doctorat am studiat enorm, timp de 10 ani, şi am angajat toată capacitatea mea intelectuală pentru a o elabora. A fost un exerciţiu epuizant, dar sunt mândru de rezultat, unul profund original, aproape un sistem filosofic privind securitatea naţională a statelor în era agresiunilor nonconven­ţionale. Misiunea din Kandahar mi-a forţat din nou propriile limite. Am văzut cu ochii mei degradarea fiinţei umane, sărăcia endemică, tragedia unei naţiuni, ororile războiului. Am experimentat izolarea şi depărtarea de casă, mediul ostil şi clima deprimantă. În fine, în ultimii doi ani, reacomodarea cu viaţa de civil şi strădaniile de a pune bazele unei firme proprii m-au forţat să învăţ de la capăt noţiuni de antreprenoriat, marketing, legislaţie fiscală, dreptul muncii, contracte, vânzări, să îmi construiesc o reţea de parteneri şi colaboratori, să fac un efort susţinut într-o direcţie nouă pentru mine, la o vârstă când nu mai credeam că sunt capabil. Pot spune că sunt un caz fericit de reconversie profesională!

 R.: Apropo de reconversie, sunteţi managerul unei firme, Oval Green Publishing, care activează în domeniul comunicării. Ce este important pentru dumneavoastră în această profesie?

   A.V.: Creativitatea nelimitată şi forţa de a schimba viaţa oamenilor. Fie că vorbim despre campanii militare de influenţare, despre advertising ­co­mercial, despre campanii electorale, toate vizează schimbarea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor publicului-ţintă şi atingerea unor obiective ale beneficiarului, prin intermediul comunicării, al creării de imagine. Dacă scopul care te motivează este unul just, unul corect şi nu îţi pierzi busola morală, atunci poţi dormi împăcat. În caz contrar, este o meserie problematică din punct de vedere etic.

 R.: În iunie, cititorii OPINIA v-au urmărit ,,Cronica Drăgăicii”. Reacţiile au fost pozitive. Aveţi experienţă jurnalistică, scriitoricească?

   A.V.: Am fost redactor şef al publicaţiei ,,Aripi Tinere”, în anii 1988-1989. În ianuarie 1990, acest ziar al elevilor de la Boboc, renăscut din entuziasmul acelor zile, a făcut istorie, fiind una dintre primele publicaţii libere apărute după Revoluţie. A fost tipărit şi distribuit de elevii militari în centrul oraşului şi în gara din Buzău. Era o foame extraordinară de informaţie. Ţin minte că am vândut vreo 2.000 de exemplare în mai puţin de două ore, direct din portbagajul maşinii! Azi pare ceva de neimaginat! Apoi, între 1992 şi 1994 am scris, sub pseudonim, pentru Jurnalul de Buzău, aflat atunci sub conducerea editorială a lui Lucian Mănăilescu. Pseudonimul meu, Dan Andrei Polgar, apare în monografia ,,Presa Buzoiană şi Râmniceană” (1996), a regretatului om de cultură Alexandru Oproescu. Numele real, însă, nu. Apoi, o bună perioadă de timp am scris doar articole de specialitate. La începutul acestui an, am publicat în Cotidianul, la solicitarea domnului Cornel Nistorescu, un articol referitor la manipularea de masă din timpul evenimentelor care au agitat societatea românească în contextul Ordonanţei 13. În iunie, cum aţi menţionat, am scris o serie de 12 articole, să le spunem, publi­citare, sub titlul Cronica Drăgăicii, în cotidianul OPINIA. În timp, am publicat mai multe cărţi. În 2003 am lansat, la ­Bi­blioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu”, în prezentarea domnului Călin Gheţu, Tratat despre minciună, volum care este şi astăzi bibliografie recomandată la facultăţile de comunicare, jur­nalism, publicitate şi chiar intelligence, din ţară. O lansare informală a avut loc şi la clubul T’Essence, alături de inegalabilul Ioan Gyuri Pascu. Am contribuit la o istorie a misiunilor Armatei României în teatrele de operaţii, am mai publicat, ca e-book, o carte de poezii din tinereţe, iar acum lucrez la apariţia, în volum, a lucrării mele de doctorat, care cred că va bulversa puţin teoreticienii militari! În principiu, nu scriu decât atunci când am ceva important de spus!

   R.: Din câte ştiu, o altă pasiune pe care aţi urmat-o constant, a fost muzica.

A.V.: Am cântat mult în tinereţe, mai ales rock, în mai multe trupe, cea mai cunoscută fiind Equinox, cu care am participat la festivalurile importante ale vremii: Top T şi Timrock. Deşi nu am avut faima (şi probabil nici valoarea) unor trupe mari, ocupăm totuşi, presupun meritat, paginile noastre dedicate în preţioasa istorie: “Top T Buzău, Festivalul rezistenţei rock” (scrisă de Nelu Stratone, cu sprijinul lui Tolea Poştovei) mai ales pentru că am contribuit în anii crânceni ai dictaturii ceauşiste (1985-1989) la întreţinerea spiritului libertăţii. De atunci datează relaţia excelentă pe care o am cu majoritatea lumii muzicale buzoiene, începând cu Marian “Tahamata” Ionescu, Toni Şeicărescu, Laurenţiu Cazan, Adrian Vişteanu sau Edy Antochi. Dar nu m-am limitat la atât. De vreo cinci ani, am încercat să o sprijin şi să o promovez pe Dora Gaitanovici, cel mai mare talent muzical al generaţiei Millenials din România, din punctul meu de vedere. În toamna lui 2016 mi-am luat atestatul de impresar şi am început să aduc în Buzău artişti mari ai muzicii româneşti, după cum aţi văzut la Drăgaică, sau, mai nou, la Toamna Buzoiană.

   R.: Cum faceţi faţă stresului? Bănuiesc că organizarea unui eveniment de amploarea Drăgăicii Iarmafest nu este o muncă uşoară.

   A.V.: Sunt o fire analitică, echilibrată, nu reacţionez impulsiv. De-a lungul timpului am practicat patru dintre meseriile considerate a fi în top 10 cele mai strasante din lume: cea de militar (timp de 30 de ani), cea de navigator radar (timp de 8 ani), cea de jurnalist şi, acum, cea de organizator de evenimente importante. Cred că “sângele rece” şi “nervii tari” se formează treptat, prin repetiţie, ca orice altă deprindere. Iar dacă ştii să îţi alegi şi colaboratori profesionişti, echipa potrivită, lucrurile devin mai uşor de gestionat!

   R.: Să schimbăm puţin registrul. Sunteţi membru al Rotary Club Buzău. De ce?

  A.V.: Până la trecerea în rezervă nu am activat în nicio astfel de organizaţie. De anul trecut însă, am fost acceptat în compania selectă a membrilor Clubului Rotary, cel mai puternic ONG pe plan mondial, prin intermediul căruia mi-am dat seama că pot realiza mult mai multe proiecte în folosul comunităţii decât aş fi putut face de unul singur. Am participat la acţiuni extrem de diverse: de la organizarea de gale şi concerte caritabile, programe de împădurire, de incluziune socială a celor defavorizaţi, până la cel mai ambiţios proiect de până acum, înfiinţarea unui Centru Ştiinţific Interactiv, denumit Explorer, destinat educaţiei ştiinţifice şi tehnologice a generaţiilor de copii de vârstă şcolară, dar nu numai. În Rotary, chiar simţi că poţi schimba viaţa oamenilor. Avem deja, de anul trecut, o divizie de juniori, Clubul Interact, formată din vreo 40 de elevi de la liceele din Buzău, care participă cu un entuziasm molipsitor la orice acţiune pe care o organizăm noi, seniorii, sau pe care o imaginează şi desfăşoară ei, prin forţele proprii. Aşa învaţă să fie lideri, responsabili, cu iniţiativă, cu creativitate, cu compasiune, cu caracter. Rotary nu trebuie perceput ca fiind un Club elitist şi ermetic. Eu invit în Rotary orice buzoian care îndeplineşte standardele clubului: deţine o funcţie managerială sau este un expert recunoscut într-un domeniu de activitate, are dorinţa şi posibilitatea de a aloca timp pentru ceilalţi, deţine resurse financiare suficiente pentru a susţine proiectele clubului prin plata cotizaţiei de membru, are cultură, caracter integru şi bună credinţă! Doar atât! Deci, e simplu!

R.: Ne puteţi spune mai multe despre acest proiect surprinzător, Centrul Explorer?

   A.V.: Centrul ştiinţific Explorer este o idee care a încolţit în mintea noastră, a celor de la Rotary, la mijlocul anului 2016, în urma discuţiilor purtate cu doamna dr. Kiruthika Curic, Senior Manager al celui mai mare centru ştiinţific din lume, cel din Singapore (întâmplător, cumnata mea!). Deşi la început a părut a fi o idee utopică, totuşi, în ultimul an, proiectul a căpătat contur, cu sprijinul oamenilor de afaceri importanţi din Buzău, mai ales a domnului Clement Hung, managerul Green Group, al domnului primar Constantin Toma, al domnului Marcel Ciolacu, al Consiliului Local Municipal, al unui inimos colectiv de cadre didactice din comitetul ştiinţific, condus de doamna profesoară Virginia Mândruţă Tănăsescu, de la Colegiul Naţional B.P. Hasdeu. Sufletul proiectului este preşedintele Rotary Club Buzău din acest an, domnul avocat Lucian Sălcuţan, cel care a obţinut un grant de 43.000 de euro de la Rotary International şi a încheiat acorduri de parteneriat cu cluburi din Turcia, Olanda, cu cele din judeţele limitrofe Buzăului, cu universităţi şi centre de cercetare din Marea Britanie şi Taiwan. Avem terenul, avem un proiect superb al ansamblului, conceput de colegul nostru rotarian, domnul arhitect Daniel Popa, avem un acord cu un consultant belgian, specializat în înfiinţarea de astfel de centre, domnul Erik Maria Jacquemyn, iar de curând eu, alături de alţi 4 membri fondatori, am înfiinţat Asociaţia Explorer Science Centre, organizaţie non-profit condusă de fostul edil al Buzăului, domnul Vasile Moraru, care îşi propune să ducă la capăt şi să managerieze acest proiect. Noi chiar vrem să schimbăm Buzăul în bine!

   R.: În ce relaţii sunteţi cu factorul politic?

   A.V.: Deşi, de-a lungul timpului, am ajutat cu sfaturi privind comunicarea şi strategia de imagine prieteni din mai multe partide politice (PNL, PSD, USR sau UFD, dacă vi-l mai aduceţi aminte!) sau care candidau independent, nu am făcut niciodată politică, din cauza profesiei militare. Nu sunt nici în prezent membru al vreunui partid politic, deşi consiliez anumiţi decidenţi. Am o relaţie bună cu oameni din tot spectrul politic, atâta timp cât aceştia vor binele urbei. În momentul în care pe unii dintre ei nu îi mai interesează decât propriile interese materiale meschine, ignoră sau atentează la binele public şi împiedică dezvoltarea oraşului, îmi devin, automat, duşmani.

R.: Şi aveţi mulţi duşmani?

A.V.: Nu sunt un om conflictual, dar nu suport formele de viaţă care nu au produs nimic în toată existenţa lor în afară de ură, confuzie şi mătreaţă! Oraşul este relativ mic. Ticăloşii se intersectează repede între ei. La fel şi oamenii cumsecade. Trebuie doar să-i observi! Şi să alegi!

   R.: Sunteţi unul dintre cei 40 de membri ai Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Ce contribuţie credeţi că puteţi aduce într-un organism lipsit de puterea deciziei politice?

   A.V.: Este adevărat că acest Consiliu are doar un rol consultativ, dar prin analizele şi proiecţiile pe termen mediu şi lung pe care le elaborează în cele patru comisii de specialitate ale sale (economică, socială, culturală şi de educaţie) experţii pe domenii pot oferi direcţie şi sens politicilor locale. Partidele aflate la guvernare (care oricând se pot schimba, datorită jocului democratic!) au astfel o bază de continuitate a interesului cetăţenesc, peste care nu au decât să îşi suprapună propriile viziuni, opţiuni şi interese partizane. Orice derapaj major va fi însă mult mai uşor de observat şi de amendat electoral, prin raportarea la un sistem mai obiectiv de referinţă, oferit de proiectele de dezvoltare ale Consiliului. În plus, CDMB va funcţiona ca un forum, în care ideile bune ale buzoienilor vor putea fi receptate şi corelate, pentru a contribui la binele comunităţii. Cel puţin aşa cred eu că ar trebui să se întâmple!

R.: Păreţi a fi o personalitate prolifică. Ce planuri de viitor aveţi?

A.V.: În primul rând, aş dori să reuşim finalizarea proiectului Explorer, în următorii ani, investiţie de care ar beneficia toţi copiii din regiune timp de generaţii şi care ar lăsa o mărturie palpabilă despre un vis ce poate deveni realitate. Ar fi, cred, un impuls motivaţional şi un model demn de urmat şi pentru alţi buzoieni care doresc să se implice. Apoi, mi-aş dori ca expertiza mea să folosească efortului nostru comun de a ridica, din nou, oraşul. Cred că primarul Constantin Toma este o bună şansă pe care o mai avem, poate ultima! În plan cultural, sper să avem un an al Centenarului în care să redevenim mândri că suntem români, în care patriotismul să renască pe baze realiste, nedemagogice. În primăvară, îmi doresc să organizez un festival de muzică cultă: “Buzăul Clasic”, atât de necesar publicului din oraş, care nu are acces la o filarmonică, la un spectacol de operă, operetă sau balet. În plan personal, mă bucur că unul dintre fiii mei s-a întors, după absolvirea studiilor în Marea Britanie, şi s-a angajat în Buzău la cea mai bună firmă de advertising din oraş. Îmi doresc ca şi fratele lui să revină, după absolvire, şi să îşi facă un viitor aici, în Buzău. Să fim o familie mare şi unită, că destul am fost împrăştiaţi în cele patru zări! E timpul să ne întoarcem acasă!

   R.: În ce valori credeţi, domnule Vasilescu? Ce sfat le-aţi da tinerilor din ziua de azi?

   A.V.: Cred în raţiune, în bun simţ, în caracter, în patriotism, în familie, în Dumnezeu. Şi mai cred că forţele distructive pentru om şi societate sunt lăcomia, lenea şi incultura. Am convingerea că există o lege a echilibrului care ne guvernează existenţa. Orice extremism va fi contrabalansat, orice exces trebuie plătit. Nu poţi trăi o fericire perpetuă, după cum nu poţi avea un ghinion permanent. În fine, oricărui tânăr la început de drum i-aş da următorul sfat: crezi cu tărie în menirea ta, în destinul tău, nu te lăsa tras în jos de incapabili, de invidioşi, de pesimişti, de proşti, de concurenţă, de sistem! Şi, de-abia atunci, poate, vei reuşi! 

Sursa opiniabuzau.ro

 

/0 Comentarii/de

Cum fac antreprenorii români venituri de milioane de dolari cu business-uri online pe Amazon

Peste 2.200 de antreprenori online români fac în prezent parte din comunitatea Amazonienii, iar ei au iniţiat businessuri pe Amazon care le aduc venituri constante de mii, zeci şi chiar sute de mii de dolari.

 

Amazon pune la dispoziţie absolut toate serviciile necesare comercializării unui produs: recepţie, depozitare, afişare pe site, livrare, customer support şi birocraţie.

„Datorită acestui serviciu pe care îl oferă Amazon avem cu toţii şansa de a face comerţ din faţa laptopului pe cea mai mare piaţă de desfacere din lume: SUA. Fără complicaţii sau riscuri majore. După 3 ani de business online mi-am câştigat libertatea şi acum lucrez din ţări precum Thailanda, Columbia, Mexic sau Brazilia”,

explică Alex Hudiţan, iniţiator al unui curs prin care antreprenorii au învăţat să facă astfel de business-uri.

Potrivit lui, România s-a adaptat la acest model de business, care e deja celebru peste tot în lume.

Cum poţi învăţa să faci afaceri pe Amazon

Un curs dezvoltat de Alex Hudiţan şi Claudiu Stănculescu, prin prisma celor 3 ani de experienţă în vânzarea online pe platforma Amazon, a ajuns la 1.000 de cursanţi.

„Îmi doresc să învăţ românii acest model de business de la zero, dacă la prima ediţie au fost 100 de înscrişi, au urmat apoi 160, 420, iar la ultima ediţie am depăşit 1000”.

Alex Hudiţan

Dezvoltat în urmă cu aproape 2 ani, cursul Amazon SetUP (ce stă la baza comunităţii) este o şcoală de antreprenoriat, pe baza căreia s-au lansat sute de afaceri online. Modelul de business constă într-o cercetare de piaţă pentru alegerea produsului, crearea acestui într-o ofertă customizată la un furnizor din China şi vânzarea pe Amazon la un raport preţ/calitate imbatabil.

Rezultatele ediţiilor au fost similare, iar rata de succes este una cu mult peste media cursurilor online. Aproximativ 55% dintre cursanţi se lansează pe Amazon, mai exact: 35% din înscrişi se lansează deodată cu finalizarea cursului, 15% îşi lansează produsul în următoarele 1-4 luni, iar între 5-10% se lansează după mai mult de 4 luni.

„Cel mai mare risc, şi singurul cu adevărat periculos, este să nu urmezi paşii de lansare. Unii oameni pur şi simplu nu sunt dispuşi să urmeze cursul. Fie se hotărăsc să facă altceva, fie nu acordă timpul necesar sau pur şi simplu nu urmăresc nici webinariile. Considerăm că rata de succes de aproximativ 55% spune multe despre valoarea pe care o oferim în acest curs online, spre deosebire de media de 13% a celor ce reuşesc să finalizeze cursuri online”.

Claudiu Stănculescu

Cursul SetUP durează 4 luni, în fiecare sâmbătă, având loc un webinar live, care se regăseşte apoi şi înregistrat pe platforma de lucru cu acces nelimitat. În fiecare lună membrii primesc paşii pentru găsirea produsului şi care sunt criteriile de selecţie, cum se negociează cu furnizorul şi cum se face comanda, listarea produsului şi lansarea propriu-zisă. Cel mai mare avantaj al acestui curs este dat de comunitate, unde ai parte de mentori cu experienţă şi înveţi toate trucurile de la antreprenori care deja au testat informaţiile şi primeşti consultanţă constant pe probleme specifice.

„Acest curs este pentru cei care sunt capabili să urmeze instrucţiuni clare şi sunt dispuşi să înveţe un model de business nou. Nu trebuie să fii tânăr sau expert în marketing online. Primeşti toată informaţia servită în ritmul în care ai nevoie de ea şi ai o comunitate imensă care să te ajute cu orice provocare ce ar putea apărea. Împreună cu oamenii din această comunitate, am contribuit să facem România o ţară din care se poate vinde pe Amazon. Înainte de a face asta, era un proces mai complicat, dar după ce am trimis mii de mailuri, conducerea Amazon s-a sesizat. Acum e oficial: România se află în comunitatea de selleri Amazon”.

Alex Hudiţan

La nivel comparativ, afacerile Amazon se ridică la peste 135,99 miliarde de dolari, în timp ce Emag vinde pe toate cele patru pieţe din România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia puţin peste 1 miliard de dolari. Cu 426 de produse vândute pe secundă în 2013 cu ocazia sărbătorilor, Amazon este una dintre cele mai profitabile afaceri pentru antreprenorii aflaţi la început de drum, piaţa fiind plină de oportunităţi printre cele 398 milioane de produse.

Avantajul unui business pe Amazon este ponderea de peste 83% în favoarea revânzătorilor, care cumpără produse engross şi le revând sub propriul brand. Conform statisticilor din 2016, 49% din vânzători fac sub 100 mii de dolari pe an, în timp ce 36% câştigă între 100 mii şi 1 milion de dolari pe an, 13% între 1-10 milioane de dolari, iar restul de 2% au vânzări de peste 10 milioane de dolari (Amazon Sellers Survey 2016).

Pe Amazon există 304 milioane de conturi active, adică potenţiali clienţi fiind cea mai mare platformă online de vânzare. Utilizatorii sunt împărţiţi în două categorii, cei medii care cheltuiesc peste 625 de dolari anual pe Amazon şi cei Prime care pentru un abonament predefinit au anumite beneficii, ei cheltuind dublu anual. Mai mult decât atât aproape jumătate din americanii care fac shopping online merg direct pe Amazon pentru a face o achiziţie. În 2015, Amazon a generat de Black Friday o treime dintre toate vânzările online din lume, iar acest trend se păstrează.

 

Sursa Adevărul

/0 Comentarii/de