Firmele, lovite din toate părțile

Trecerea contribuţiilor de asigurări pentru pensii și sănătate de la angajator la salariat, eliminarea contribuției 0,5% la șomaj de către angajat și menținerea unei părți din contribuții la angajator sub forma unei contribuţii asiguratoare pentru muncă de 2,25%, care va fi plătită de angajator vor duce la creşterea fiscalităţii pentru IMM-uri cu 0,5%.

 

Creșterea birocrației pentru angajator, prin încheierea de acte adiționale la toate contractele individuale de muncă, creșterea cheltuielilor administrative, privind actualizarea programelor informatice, eliminarea destinației precise a unor fonduri (garantare pentru plata creanțelor salariale, concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale), acoperirea deficitului bugetar cu excedentul de la fondurile speciale, desființarea asigurărilor pentru șomaj, care aveau programat în anul 2017 un excedent de 694,3 milioane lei, reducerea salariilor nete, ca urmare a eliminării deducerii personale pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei, aceste efecte au fost identificate de către Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR).

Excedentul mare prevăzut pentru 2017 la fondurile speciale de asigurări (Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, Fondul de accidente de muncă şi boli profesionale, asigurari de somaj) impunea reducerea contribuțiilor angajatorilor la aceste fonduri, nefiind justificată stabilirea valorii contribuţiei asiguratoare pentru muncă la 2,25% în sarcina angajatorului, mai spun cei de la CNIPMMR.

Întrebați dacă susțin trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, 82% dintre respondenții unui sondaj făcut de Consiliul în rândul managerilor de IMM-uri au răspuns că nu susțin această modificare. La întrebarea “Considerați că trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat va avea efecte negative?”, 84,3% dintre respondenți au răspuns pozitiv.

Printre efectele negative considerate de respondenți că vor apărea odată cu trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, au fost menționate: creșterea birocrației pentru angajator, prin încheierea de acte adiționale la toate contractele individuale de muncă (69,6%), scăderea salariilor nete (67,6%), cheltuieli suplimentare privind actualizarea programelor informatice (64,8%), creșterea amenzilor ca urmare a creșterii salariului minim (59,7%), creșterea fiscalității asupra unor categorii de contribuabili (PFA, pentru drepturile de autor, veniturile din chirii, etc.) (48,3%), altele (10%). Întrebați dacă sunt de acord cu introducerea unei taxe de 2% din fondul de salarii plătit de angajator, 98% au menționat că nu sunt de acord.

Cele mai importante efecte pozitive considerate de către respondenți că vor genera odată cu trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat, au fost pentru bugetul de stat: cresc veniturile bugetare ca urmare a cresterii salariilor, amenzilor, etc. (50%), niciun efect pozitiv (39%), salariații vor cunoaște toate cheltuielile salariale ale angajatorului privind postul ocupat (11%).

Trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat reprezintă o reformă amplă, cu implicaţii multiple sociale și economice, fiind imperios necesar ca înainte de adoptarea unei hotărâri în acest domeniu să fie realizate analize de impact și testul IMM, potrivit art. 91 din Legea nr. 346/ 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „iniţiatorii actelor normative trebuie să evalueze efectele introducerii noii reglementări, mai întâi şi cu precădere asupra activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii”.

Analizele de impact și testul IMM trebuie să vizeze întregul pachet de modificări legislative, în contextul în care începând cu 1 ianuarie 2018 se vor aplica concomitent mai multe reforme: trecerea contribuțiilor de la angajator la salariat; instituirea contribuţiei asiguratoare pentru muncă de 2,25% în sarcina angajatorului; reducerea impozitului de la 16% la 10%; eliminarea deducerii personale pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei; creșterea salariului minim de la 1.450 de lei la 1.900 de lei; cresterea plafonului de încadrare ca microîntreprindere de la 500.000 de euro la 1 milion de euro (în prezent, IMM din această categorie plătind impozit de 16% pe profit) și includerea în acest sistem de impozitare a tuturor contribuabililor care desfășoară activități exceptate în prezent.

Chestiunea salariului minim

Creșterea salariului minim de la 1.460 lei la 1.900 lei pentru corelarea trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat reprezintă una dintre cele mai ascunse taxe, similară cu inflația, crede analistul economic Cristian Păun.

„Este foarte dificil să explici oamenilor cât de problematică este această măsură după ce au fost seduși de grija mimată de politicieni pentru cei ”săraci”. Salariul minim produce probleme de ocupare taman pentru cei pe care politicile ”de stânga” pretind grijă și protecție: tineri, cei cu educație medie spre scăzută, cei în vârstă, cei care nu au o specializare sau o experiență în domeniu (și de aici și corolarul cu reducerea flexibilității în schimbarea locului de muncă), femeile etc. O consecință a creșterii salariului minim este migrația către alte țări a acestor grupuri vulnerabile cu precădere”.

Cristian Păun

Păun susține că această creștere a salariului minim pe economie complet necorelată cu productivitatea reală a muncii sau competitivitate ne împinge spre o respecializare în lucruri ”mărunte” dar vitale: gătitul acasă, zugrăvit, construit sau reparat de case, spălatul mașinii, reparatul instalațiilor sanitare, grădinărit, educatul copiilor după școală etc.

„La rigoare, salariul minim crescut periculos de mult către salariul mediu / median determină profesorii universitari, cercetătorii, cei din IT, cei din inovare, managerii de companii să lase deoparte activitățile pentru care s-au specializat timp îndelungat și să se respecializeze în activități simple pe care nu mai rentează să le externalizeze către terți. Cei care acum prestează aceste munci vor găsi și mai greu de muncă și vor pleca în alte părți contribuind și mai mult la creșterea prețului asociat acestora. Schimbările structurale în economie sunt greu reversibile și cu consecințe nefaste pe termen lung”

Cristian Păun

Reprezentanții companiei de consultanță spun că în condițiile trecerii contribuțiilor sociale în sarcina angajatului, creșterea salariului minim la 1.900 de lei presupune un cost suplimentar pentru angajatori de aproximativ 120 lei. Secretarul general al Asociației Oamenilor de Afeceri din România, Cristian Pârvan, consideră că salariul minim la 1.900 de lei va pune o presiune și mai mare pe firmele din producție după ce anul acesta a venit cu scumpiri în energie și carburanți.

Majorarea salariului minim brut de la 1 ianuarie 2018 la 1.900 de lei va duce la creşterea amenzilor de circulaţie, dar va avea şi alte efecte pentru români. Valoarea punctul de amendă se calculează în funcţie de salariul minim. Mai exact, reprezintă 10% din acesta. Astfel, punctul de amendă va creşte anul viitor de la 145 la 190 de lei. Drept urmare, amenzile vor avea o valoare minimă de 380 de lei şi pot ajunge chiar şi la 19.000 de lei.

Pe cine afectează măsura cu 1% pe microîntreprinderi

Una dintre măsurile luate de către Guvernul Tudose săptămâna trecută se referă la creșterea plafonului de încadrare ca microîntreprindere de la 500.000 de euro la 1 milion de euro. Conform lui Iancu Guda, lector la Institutul Bancar Român, 27% dintre firme vor câştiga, respectiv companiile cu venituri sub 0,5 milioane de euro şi zero angajaţi, precum şi societăţile cu venituri între 0,5-1 milioane de euro şi un profit brut de peste 6,25%, în timp ce doar 3% dintre companii vor pierde în urma acestei impozitări.

“Doar 3% dintre companii pierd, restul de 70% plătind un impozit identic. Totuși, efectul final este mult mai mic, deoarece se pot pierde aproape 112.153 locuri de muncă, deci aproximativ 2% din forţa de muncă angajată (din cauza disparitiei interesului fiscal), iar majorarea salariului minim pe economie poate anula până la jumătate din optimizarea fiscală respectivă”

, explică Guda într-un studiu.

Conform documentului, firmele cu venituri între 0-500.000 euro care înregistrează zero angajați vor fi influențate pozitiv, deoarece acestea plătesc astăzi un impozit de 3% din cifra de afaceri, care urmează să fie redus la 1% prin noile reglementări. Astfel, 104.097 de firme se regăsesc în aceastăsituație. De la 1 ianuarie 2018, aceste companii vor plăti un impozit pe cifră de afaceri de trei ori mai mic, scăderea estimată (bazată pe veniturile înregistrate în anul 2016) fiind de la 342 milioane de lei (aferent impozitului actual) la 114 milioane de lei (estimările privind impozitul nou).

Firmele cu cel puțin un angajat nu vor fi afectate de noua măsura, întrucât ele deja plătesc un impozit de 1% pe cifra de afaceri. În această situație se regăsesc 291.937 de firme, care vor înregistra o sarcina fiscală similară celei din anul 2016 (singura diferență fiind în funcție de nivelul veniturilor înregistrat în viitor).

În acest moment, companiile cu venituri intre 500.000 – 1.000.000 euro, plătesc în condițiile actuale un impozit de 16% aplicat profitului brut. Prin trecerea la impozitul de 1% pe cifra de afaceri impactul va fi diferențiat în funcție de profitabilitatea acestora. Firmele care înregistrează pierderi vor înregistra costuri fiscale mai mari, pentru că azi acestea nu plătesc impozit pe profit. Un numar de 2.177 de companii se regăsesc în aceasta situație, și vor plati un impozit suplimentar de 68 milioane de lei începand cu anul 2018.

Companiile care care inregistreaza o margine a profitului brut intre 0% – 6,25% vor inregistra costuri fiscale mai mari, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este inferior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. Un numar de 8.239 de companii se regasesc in aceasta situatie, acestea inregistrand costuri fiscale in crestere de la 110 mil. lei (aferente activitatii desfasurate in anul 2016) la 260 mil. lei (aferente estimărilor pe același venit și profit brut, dar considerând noul nivel de impozit).

În schimb, firmele care înregistrează o margine a profitului brut peste 6,25% vor avea costuri fiscale mai mici, deoarece impozitul de 16% aplicat profitului brut este superior impozitului de 1% aplicat cifrei de afaceri. În acestă ipostază sunt 9.247 companii (4.853 înregistrand un profit brut între 6,25% – 15%, și 4.394 un profit brut peste 15%). Aceste companii vor plăti un impozit estimat de 292 milioane de lei, comparativ cu 915 milioane de lei în momentul de față. Concluzionând, aproximativ 70% vor plăti un impozit identic cu cel actual, 27% vor înregistra un impozit inferior și doar 3% vor plăti un impozit mai mare.

 

Sursa Cotidianul

Boutique ANAF vinde diamante, bolizi şi podgorii

Cei care ştiu să caute pot găsi produse de lux la preţuri de chilipir, inaccesibile în comerţul la vedere. Fiscul a devenit un boutique exclusivist, care vinde la preţuri mult sub cele ale pieţei produse la care în mod normal nu ai acces oricum şi oriunde.

 

Aşa poţi cumpăra de la filialele ANAF diamante, super-bolizi de sute de cai putere, clădiri, vinuri unice de colecţie sau chiar podgorii întregi de vie, bunuri confiscate de la datornici sau condamnaţi penal. Totul e să te descurci în hățișul site-ului ANAF, învechit şi greu accesibil.

Una din cele mai spectaculoase oferte ale ANAF este cea iniţiată de regionala Galaţi, care vinde nu mai puţin de 33 de diamante naturale, de mărimi, culori şi claritate din cele mai variate.

6.525 lei cere ANAF pe 33 de diamante naturale

Amatorii de pietre preţioase certificate pot alege între un diamant de 0,437 carate, culoare J şi claritate I1, de calitate foarte bună, la preţul de 1.998 lei, altele de 0,099 carate, culoare G sau H şi claritate VS, considerate, de asemenea, de bună calitate, la un preţ de 301,5 lei şi până la un diamant de 0,03 carate, parţial ciobit, cu un preţ de numai 18 lei.

Un sac de aur

Tot Fiscul gălăţean vinde aproape nouă kilograme de aur, dar aici nu mai avem chilipiruri, întrucât preţul cerut este mai mare decât cel al pieţei. Este vorba despre 8.820,34 grame de bijuterii diverse, din aur de 14 karate, pentru care ANAF cere 150 lei/gramul. Dacă va reuşi să le vândă la acest preţ, Fiscul ar câştiga o sumă importantă, de peste 1,3 milioane lei.

Ia Gallard-ul, neamule!

La boutiqurile sale din alte regionale, ANAF scoate la vânzare bolizi pe care îi vezi de regulă în filme sau la oameni foarte bogaţi. Serviciul valorificare sentinţe penale din Bucureşti scoate chiar săptămâna viitoare la licitaţie un super Lamborghini Gallardo, an de fabricaţie 2006, cu motor de 4.961 centimetri cubi, preţ de pornire 312.210 lei, fără TVA. Asta înseamnă mai puţin de 70.000 de euro, în condiţiile în care un astfel de bolid costă şi peste 100.000 de euro. Tot aici poţi găsi un o limuzină Mercedes Benz S500 din 1997, cu motor de 4.973 centimetri cubi, la 28.620 lei. Adică 6.300 de euro pentru un model care se vinde cu peste 10.000 de euro. În celălalt capăt al ţării, la Fiscul din Iaşi, un Mercedes Benz ML 300 din 2010 este vândut cu 47.513 lei, echivalentul a circa 10.000 de euro. Preţul normal al acestui model este cel puţin dublu.

Agenţia imobiliară ANAF

ANAF scoate la vânzare mii de proprietăţi, în toată ţara, de la terenuri arabile, la apartamente, vile şi hale industriale. Atrage atenţia zilele acestea oferta Fiscului oltean, care a scos la licitaţie sediul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Olt, din Slatina, cu un preţ de pornire de 1.197.000 lei, fără TVA.

Licitaţia anului, la Constanţa

Licitaţia anului însă pare a fi cea organizată de ANAF Constanţa, care a scos la vânzare nu mai puţin de 28 de parcele de vie, însumând 63,44 hectare de podgorii nobile, amplasate în Murfatlar şi Poarta Albă, cu un preţ de pornire de un milion de euro. Oferta viticolă a Fiscului de la malul mării nu este una singulară. În noiembrie, ANAF vinde 11.027 sticle de vin din vinoteca Staţiunii de Cercetare- Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Murfatlar, pentru care a stabilit un preţ de pornire al licitaţiei de 1.091.940,75 lei. Şi avem de-a face cu vinuri excepţionale, unice, vechi şi de 60 de ani: Chardonnay din 1950, Pinot Noir din 1960, Pinot Gris din 1950 etc.

4.145.682,75 lei este preţul minim cerut de Fisc pentru mai multe podgorii din Murfatlar

Fiscul vinde mărfuri dintre cele mai suprinzătoare, de multe ori la preţuri imbatabile. Problema este că anunţurile sunt bine ascunse pe site-ul lor, astfel încât cu greu ajungi la ele, cei mai mulţi doritori trebuind să se mulţumească cu chilipirurile din magazine fiscului.

 

Sursa Jurnalul.ro

Alfred Vasilescu, omul din spatele Drăgăicii 2017 şi al Toamnei Buzoiene

Buzoian get-beget, din ,,sârbărie”, provenit dintr-o familie de militari cu rădăcini de pe vremea lui Alexandru Marghiloman (bunicul, George, căzut cu avionul, la datorie, pe 23 august 1943 pe aerodromul din Tecuci, iar tatăl, Mihai Vasilescu, fost comandant al Aeroportului Internaţional Otopeni), Alfred Vasilescu a fost, succesiv, navigator cu dirijarea radar (controlor de trafic aerian) în Punctul de Comandă al Bazei aeriene de la Boboc, ofiţer de relaţii pu­blice al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene (SAFA), şef al structurii de Cooperare Civili-Militari (CIMIC) la Comandamentul Operaţional Întrunit (actuala Divizie 2 Infanterie ,,Getica”) şi a urcat treptele ierarhiei militare, devenind şeful structurii de operaţii psihologice (PSYOPS), informaţionale (INFOOPS) şi CIMIC din subordinea Statului Major General, responsabilă de misiunile forţelor româneşti ce acţionează în afara teritoriului naţional, poziţie de unde a trecut în rezervă, în anul 2016. Este considerat unul dintre cei mai buni experţi militari români în domeniul operaţiilor psihologice şi informaţionale, războiului hibrid, comunicării strategice (STRATCOM), operaţiilor media (MEDIAOPS) şi evaluării forţelor dislocabile în teatrele de operaţii. A conferenţiat ca invitat la Universitatea ­Naţio­nală de Apărare (UNAp) şi SAFA, precum şi la numeroase simpozioane şi conferinţe internaţionale pe teme de geopolitică, ştiinţă militară şi artă operativă. Este autor a numeroase doctrine, manuale, studii de stat major, cărţi de specialitate şi a mai mult de 45 de articole apărute în publicaţii de prestigiu, tratând teme complexe, de la geostrategie la etică, management şi cultură organizaţională. A absolvit şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ,,Aurel Vlaicu” (1990), Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii ,,Dunărea de Jos” din Galaţi (2000, cu o lucrare de licenţă ­des­pre Utopianism), are două masterate obţinute la SNSPA Bucureşti, unul în Comunicare şi Relaţii Publice (2002), iar celălalt în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2005) şi un doctorat în Securitate ­Naţio­nală la UNAp (2012) cu o teză apreciată cu Magna cum Laude, despre ,,Emergenţa agresiunilor nonconvenţionale şi influenţa lor asupra politicilor de securitate”. A urmat diferite cursuri de specializare: NATO Senior Executive Master (la Centrul de Studii NATO din Bucureşti), operaţii multinaţionale întrunite (UNAp), logistică strategică (Salzburg, Austria), NATO CIMIC (Ankara, Turcia). Este veteran din teatrele de operaţii din Kosovo (2006, unde a ocupat funcţia de adjunct al şefului operaţiilor informaţionale ale Alianţei) şi Afganistan (2014, în echipa de legătură a şefului SMG pentru Operaţia NATO Enduring Freedom). A parti­cipat la misiuni militare ale Armatei României, în Bosnia-Herţegovina, Serbia, Bulgaria, Italia şi Danemarca. În ultimii 15 ani, a fost în echipa de comandă la aproape toate exerciţiile militare internaţionale planificate şi conduse de România. A fost distins cu Emblema de Onoare a Statului Major General, cu titlul de Omul Anului 2010, precum şi cu însemne onorifice acordate de generali comandanţi din SUA, Germania, Franţa şi Italia.

Reporter: Domnule Vasilescu, lumea vă cunoaşte mai ales datorită succesului obţinut prin organizarea Drăgăicii, şi apoi a Toamnei Buzoiene, de anul acesta, manifestări care au reprezentat o schimbare importantă adusă imaginii oraşului.

Alfred VasilescuDa, în ­ca­litate de director de imagine, împreună cu o echipă de profesionişti, am încercat să demonstrăm că se poate face o promovare eficientă, că sunt posibile atât refacerea imaginii de brand cât şi reclădirea spiritul comunităţii, în respectul tradiţiei, dar şi al modernităţii. Am arătat că Drăgaica poate deveni o manifestare a tuturor buzoienilor, nu numai a celor de acasă, dar şi a celor răspândiţi prin ţară sau a celor din diaspora. Lumea a apreciat acest lucru, aşa că la Drăgaică au participat peste 300.000 de vizitatori, un record absolut, iar vizualizările pe Internet au depăşit 1,8 milioane de utilizatori unici! Comercianţii, taxime­triştii, deţinătorii de instalaţii de agrement, hotelierii, artiştii şi media locală, administraţia publică, toţi au avut de câştigat, iar evenimentul a început să se impună la nivel regional. Toamna Buzoiană, deşi nu are nici forţa mărcii Drăgăicii, nici durata acesteia, nici componenta de entertainment, adresându-se unui segment de public relativ diferit, a reuşit totuşi să performeze, atrăgând peste 30.000 de vizitatori reali şi 740.000 de utilizatori unici, în mediul virtual. Sper, doar, ca succesul să fie exploatat în anii care vor urma, prin ridicarea standar­delor organizatorice şi artistice!

 R.: Parcă aţi apărut de nicăieri şi v-aţi implicat în numeroase proiecte, pe lângă cele culturale, consultanţă politică, advertising, impresariat artistic, Rotary Club, proiectul Centrului ştiinţific Explorer, Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Cine sunteţi, domnule Vasilescu?

   A.V.: Există o vorbă: pe vremuri trebuia să fii cineva ca să devii celebru, azi trebuie să fii celebru, ca să ajungi cineva! E un fapt pe cât de adevărat, pe atât de dăunător societăţii în care trăim! E simplu. Eu nu sunt celebru. Nu mi-am dorit asta niciodată. Mi s-a părut indecent şi inutil. Am preferat mereu o prezenţă discretă dar, pe cât posibil, semnificativă. Ca să vă răspund la întrebare, sunt un buzoian care s-a întors acasă după mulţi ani de carieră militară, care nu a fost mulţumit de ce a găsit în oraş: corupţie, mi­zerie, ură, blazare, lipsă de ­ci­vilizaţie, lupte politice sterile, subdezvoltare, depopulare, pseudomeritocraţie, lipsă de viitor pentru copiii lui, şi care a decis, din aceste motive, să se implice în proiectele comunităţii în care vrea să trăiască câte zile o mai avea!

  R.: Vă simţiţi mai mult ci­vil, sau mai mult militar? Nu păreţi a avea un spirit cazon foarte pronunţat!

   A.V.: Am fost un militar atipic, care nu a rupt niciodată legăturile cu preocupările civile. În celălalt sens, am încercat să aduc creativitate şi gândire “outside the box” în rigoarea militară, să acced la nişa unde să mă simt confortabil sufleteşte şi intelectual, într-o instituţie, totuşi, rigidă şi conservatoare, cum este Armata. Important, indiferent de context, este să fii tu însuţi. Ştiţi cum se spune, că în viaţă nu trăieşti aşa cum eşti, ci aşa cum îţi doreşti să fii. Poţi să lucrezi în Armată, la ordin, şi totuşi să te simţi liber. Pe de altă parte, poţi să fii artist, dar să te simţi încorsetat de canoanele estetice ale vremii sau de dependenţa de finanţatori, de oamenii cu bani. Poţi să trăieşti în sărăcie, dar să te porţi ca un lord. Şi poţi să fii putred de bogat şi să dormi cu calul în sufragerie! E doar o chestiune de educaţie a spiritului, de consecvenţă cu propriile tale valori!

R.: Care a fost cea mai mare provocare profesională a vieţii dumneavoastră, până acum?

   A.V.: Au fost trei: lucrul la teza de doctorat, misiunea din Afganistan şi readaptarea la viaţa civilă după trecerea în rezervă. Pentru teza de doctorat am studiat enorm, timp de 10 ani, şi am angajat toată capacitatea mea intelectuală pentru a o elabora. A fost un exerciţiu epuizant, dar sunt mândru de rezultat, unul profund original, aproape un sistem filosofic privind securitatea naţională a statelor în era agresiunilor nonconven­ţionale. Misiunea din Kandahar mi-a forţat din nou propriile limite. Am văzut cu ochii mei degradarea fiinţei umane, sărăcia endemică, tragedia unei naţiuni, ororile războiului. Am experimentat izolarea şi depărtarea de casă, mediul ostil şi clima deprimantă. În fine, în ultimii doi ani, reacomodarea cu viaţa de civil şi strădaniile de a pune bazele unei firme proprii m-au forţat să învăţ de la capăt noţiuni de antreprenoriat, marketing, legislaţie fiscală, dreptul muncii, contracte, vânzări, să îmi construiesc o reţea de parteneri şi colaboratori, să fac un efort susţinut într-o direcţie nouă pentru mine, la o vârstă când nu mai credeam că sunt capabil. Pot spune că sunt un caz fericit de reconversie profesională!

 R.: Apropo de reconversie, sunteţi managerul unei firme, Oval Green Publishing, care activează în domeniul comunicării. Ce este important pentru dumneavoastră în această profesie?

   A.V.: Creativitatea nelimitată şi forţa de a schimba viaţa oamenilor. Fie că vorbim despre campanii militare de influenţare, despre advertising ­co­mercial, despre campanii electorale, toate vizează schimbarea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor publicului-ţintă şi atingerea unor obiective ale beneficiarului, prin intermediul comunicării, al creării de imagine. Dacă scopul care te motivează este unul just, unul corect şi nu îţi pierzi busola morală, atunci poţi dormi împăcat. În caz contrar, este o meserie problematică din punct de vedere etic.

 R.: În iunie, cititorii OPINIA v-au urmărit ,,Cronica Drăgăicii”. Reacţiile au fost pozitive. Aveţi experienţă jurnalistică, scriitoricească?

   A.V.: Am fost redactor şef al publicaţiei ,,Aripi Tinere”, în anii 1988-1989. În ianuarie 1990, acest ziar al elevilor de la Boboc, renăscut din entuziasmul acelor zile, a făcut istorie, fiind una dintre primele publicaţii libere apărute după Revoluţie. A fost tipărit şi distribuit de elevii militari în centrul oraşului şi în gara din Buzău. Era o foame extraordinară de informaţie. Ţin minte că am vândut vreo 2.000 de exemplare în mai puţin de două ore, direct din portbagajul maşinii! Azi pare ceva de neimaginat! Apoi, între 1992 şi 1994 am scris, sub pseudonim, pentru Jurnalul de Buzău, aflat atunci sub conducerea editorială a lui Lucian Mănăilescu. Pseudonimul meu, Dan Andrei Polgar, apare în monografia ,,Presa Buzoiană şi Râmniceană” (1996), a regretatului om de cultură Alexandru Oproescu. Numele real, însă, nu. Apoi, o bună perioadă de timp am scris doar articole de specialitate. La începutul acestui an, am publicat în Cotidianul, la solicitarea domnului Cornel Nistorescu, un articol referitor la manipularea de masă din timpul evenimentelor care au agitat societatea românească în contextul Ordonanţei 13. În iunie, cum aţi menţionat, am scris o serie de 12 articole, să le spunem, publi­citare, sub titlul Cronica Drăgăicii, în cotidianul OPINIA. În timp, am publicat mai multe cărţi. În 2003 am lansat, la ­Bi­blioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu”, în prezentarea domnului Călin Gheţu, Tratat despre minciună, volum care este şi astăzi bibliografie recomandată la facultăţile de comunicare, jur­nalism, publicitate şi chiar intelligence, din ţară. O lansare informală a avut loc şi la clubul T’Essence, alături de inegalabilul Ioan Gyuri Pascu. Am contribuit la o istorie a misiunilor Armatei României în teatrele de operaţii, am mai publicat, ca e-book, o carte de poezii din tinereţe, iar acum lucrez la apariţia, în volum, a lucrării mele de doctorat, care cred că va bulversa puţin teoreticienii militari! În principiu, nu scriu decât atunci când am ceva important de spus!

   R.: Din câte ştiu, o altă pasiune pe care aţi urmat-o constant, a fost muzica.

A.V.Am cântat mult în tinereţe, mai ales rock, în mai multe trupe, cea mai cunoscută fiind Equinox, cu care am participat la festivalurile importante ale vremii: Top T şi Timrock. Deşi nu am avut faima (şi probabil nici valoarea) unor trupe mari, ocupăm totuşi, presupun meritat, paginile noastre dedicate în preţioasa istorie: “Top T Buzău, Festivalul rezistenţei rock” (scrisă de Nelu Stratone, cu sprijinul lui Tolea Poştovei) mai ales pentru că am contribuit în anii crânceni ai dictaturii ceauşiste (1985-1989) la întreţinerea spiritului libertăţii. De atunci datează relaţia excelentă pe care o am cu majoritatea lumii muzicale buzoiene, începând cu Marian “Tahamata” Ionescu, Toni Şeicărescu, Laurenţiu Cazan, Adrian Vişteanu sau Edy Antochi. Dar nu m-am limitat la atât. De vreo cinci ani, am încercat să o sprijin şi să o promovez pe Dora Gaitanovici, cel mai mare talent muzical al generaţiei Millenials din România, din punctul meu de vedere. În toamna lui 2016 mi-am luat atestatul de impresar şi am început să aduc în Buzău artişti mari ai muzicii româneşti, după cum aţi văzut la Drăgaică, sau, mai nou, la Toamna Buzoiană.

   R.: Cum faceţi faţă stresului? Bănuiesc că organizarea unui eveniment de amploarea Drăgăicii Iarmafest nu este o muncă uşoară.

   A.V.: Sunt o fire analitică, echilibrată, nu reacţionez impulsiv. De-a lungul timpului am practicat patru dintre meseriile considerate a fi în top 10 cele mai strasante din lume: cea de militar (timp de 30 de ani), cea de navigator radar (timp de 8 ani), cea de jurnalist şi, acum, cea de organizator de evenimente importante. Cred că “sângele rece” şi “nervii tari” se formează treptat, prin repetiţie, ca orice altă deprindere. Iar dacă ştii să îţi alegi şi colaboratori profesionişti, echipa potrivită, lucrurile devin mai uşor de gestionat!

   R.: Să schimbăm puţin registrul. Sunteţi membru al Rotary Club Buzău. De ce?

  A.V.: Până la trecerea în rezervă nu am activat în nicio astfel de organizaţie. De anul trecut însă, am fost acceptat în compania selectă a membrilor Clubului Rotary, cel mai puternic ONG pe plan mondial, prin intermediul căruia mi-am dat seama că pot realiza mult mai multe proiecte în folosul comunităţii decât aş fi putut face de unul singur. Am participat la acţiuni extrem de diverse: de la organizarea de gale şi concerte caritabile, programe de împădurire, de incluziune socială a celor defavorizaţi, până la cel mai ambiţios proiect de până acum, înfiinţarea unui Centru Ştiinţific Interactiv, denumit Explorer, destinat educaţiei ştiinţifice şi tehnologice a generaţiilor de copii de vârstă şcolară, dar nu numai. În Rotary, chiar simţi că poţi schimba viaţa oamenilor. Avem deja, de anul trecut, o divizie de juniori, Clubul Interact, formată din vreo 40 de elevi de la liceele din Buzău, care participă cu un entuziasm molipsitor la orice acţiune pe care o organizăm noi, seniorii, sau pe care o imaginează şi desfăşoară ei, prin forţele proprii. Aşa învaţă să fie lideri, responsabili, cu iniţiativă, cu creativitate, cu compasiune, cu caracter. Rotary nu trebuie perceput ca fiind un Club elitist şi ermetic. Eu invit în Rotary orice buzoian care îndeplineşte standardele clubului: deţine o funcţie managerială sau este un expert recunoscut într-un domeniu de activitate, are dorinţa şi posibilitatea de a aloca timp pentru ceilalţi, deţine resurse financiare suficiente pentru a susţine proiectele clubului prin plata cotizaţiei de membru, are cultură, caracter integru şi bună credinţă! Doar atât! Deci, e simplu!

R.: Ne puteţi spune mai multe despre acest proiect surprinzător, Centrul Explorer?

   A.V.Centrul ştiinţific Explorer este o idee care a încolţit în mintea noastră, a celor de la Rotary, la mijlocul anului 2016, în urma discuţiilor purtate cu doamna dr. Kiruthika Curic, Senior Manager al celui mai mare centru ştiinţific din lume, cel din Singapore (întâmplător, cumnata mea!). Deşi la început a părut a fi o idee utopică, totuşi, în ultimul an, proiectul a căpătat contur, cu sprijinul oamenilor de afaceri importanţi din Buzău, mai ales a domnului Clement Hung, managerul Green Group, al domnului primar Constantin Toma, al domnului Marcel Ciolacu, al Consiliului Local Municipal, al unui inimos colectiv de cadre didactice din comitetul ştiinţific, condus de doamna profesoară Virginia Mândruţă Tănăsescu, de la Colegiul Naţional B.P. Hasdeu. Sufletul proiectului este preşedintele Rotary Club Buzău din acest an, domnul avocat Lucian Sălcuţan, cel care a obţinut un grant de 43.000 de euro de la Rotary International şi a încheiat acorduri de parteneriat cu cluburi din Turcia, Olanda, cu cele din judeţele limitrofe Buzăului, cu universităţi şi centre de cercetare din Marea Britanie şi Taiwan. Avem terenul, avem un proiect superb al ansamblului, conceput de colegul nostru rotarian, domnul arhitect Daniel Popa, avem un acord cu un consultant belgian, specializat în înfiinţarea de astfel de centre, domnul Erik Maria Jacquemyn, iar de curând eu, alături de alţi 4 membri fondatori, am înfiinţat Asociaţia Explorer Science Centre, organizaţie non-profit condusă de fostul edil al Buzăului, domnul Vasile Moraru, care îşi propune să ducă la capăt şi să managerieze acest proiect. Noi chiar vrem să schimbăm Buzăul în bine!

   R.: În ce relaţii sunteţi cu factorul politic?

   A.V.: Deşi, de-a lungul timpului, am ajutat cu sfaturi privind comunicarea şi strategia de imagine prieteni din mai multe partide politice (PNL, PSD, USR sau UFD, dacă vi-l mai aduceţi aminte!) sau care candidau independent, nu am făcut niciodată politică, din cauza profesiei militare. Nu sunt nici în prezent membru al vreunui partid politic, deşi consiliez anumiţi decidenţi. Am o relaţie bună cu oameni din tot spectrul politic, atâta timp cât aceştia vor binele urbei. În momentul în care pe unii dintre ei nu îi mai interesează decât propriile interese materiale meschine, ignoră sau atentează la binele public şi împiedică dezvoltarea oraşului, îmi devin, automat, duşmani.

R.: Şi aveţi mulţi duşmani?

A.V.: Nu sunt un om conflictual, dar nu suport formele de viaţă care nu au produs nimic în toată existenţa lor în afară de ură, confuzie şi mătreaţă! Oraşul este relativ mic. Ticăloşii se intersectează repede între ei. La fel şi oamenii cumsecade. Trebuie doar să-i observi! Şi să alegi!

   R.: Sunteţi unul dintre cei 40 de membri ai Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Ce contribuţie credeţi că puteţi aduce într-un organism lipsit de puterea deciziei politice?

   A.V.: Este adevărat că acest Consiliu are doar un rol consultativ, dar prin analizele şi proiecţiile pe termen mediu şi lung pe care le elaborează în cele patru comisii de specialitate ale sale (economică, socială, culturală şi de educaţie) experţii pe domenii pot oferi direcţie şi sens politicilor locale. Partidele aflate la guvernare (care oricând se pot schimba, datorită jocului democratic!) au astfel o bază de continuitate a interesului cetăţenesc, peste care nu au decât să îşi suprapună propriile viziuni, opţiuni şi interese partizane. Orice derapaj major va fi însă mult mai uşor de observat şi de amendat electoral, prin raportarea la un sistem mai obiectiv de referinţă, oferit de proiectele de dezvoltare ale Consiliului. În plus, CDMB va funcţiona ca un forum, în care ideile bune ale buzoienilor vor putea fi receptate şi corelate, pentru a contribui la binele comunităţii. Cel puţin aşa cred eu că ar trebui să se întâmple!

R.: Păreţi a fi o personalitate prolifică. Ce planuri de viitor aveţi?

A.V.: În primul rând, aş dori să reuşim finalizarea proiectului Explorer, în următorii ani, investiţie de care ar beneficia toţi copiii din regiune timp de generaţii şi care ar lăsa o mărturie palpabilă despre un vis ce poate deveni realitate. Ar fi, cred, un impuls motivaţional şi un model demn de urmat şi pentru alţi buzoieni care doresc să se implice. Apoi, mi-aş dori ca expertiza mea să folosească efortului nostru comun de a ridica, din nou, oraşul. Cred că primarul Constantin Toma este o bună şansă pe care o mai avem, poate ultima! În plan cultural, sper să avem un an al Centenarului în care să redevenim mândri că suntem români, în care patriotismul să renască pe baze realiste, nedemagogice. În primăvară, îmi doresc să organizez un festival de muzică cultă: “Buzăul Clasic”, atât de necesar publicului din oraş, care nu are acces la o filarmonică, la un spectacol de operă, operetă sau balet. În plan personal, mă bucur că unul dintre fiii mei s-a întors, după absolvirea studiilor în Marea Britanie, şi s-a angajat în Buzău la cea mai bună firmă de advertising din oraş. Îmi doresc ca şi fratele lui să revină, după absolvire, şi să îşi facă un viitor aici, în Buzău. Să fim o familie mare şi unită, că destul am fost împrăştiaţi în cele patru zări! E timpul să ne întoarcem acasă!

   R.: În ce valori credeţi, domnule Vasilescu? Ce sfat le-aţi da tinerilor din ziua de azi?

   A.V.: Cred în raţiune, în bun simţ, în caracter, în patriotism, în familie, în Dumnezeu. Şi mai cred că forţele distructive pentru om şi societate sunt lăcomia, lenea şi incultura. Am convingerea că există o lege a echilibrului care ne guvernează existenţa. Orice extremism va fi contrabalansat, orice exces trebuie plătit. Nu poţi trăi o fericire perpetuă, după cum nu poţi avea un ghinion permanent. În fine, oricărui tânăr la început de drum i-aş da următorul sfat: crezi cu tărie în menirea ta, în destinul tău, nu te lăsa tras în jos de incapabili, de invidioşi, de pesimişti, de proşti, de concurenţă, de sistem! Şi, de-abia atunci, poate, vei reuşi! 

Sursa opiniabuzau.ro

 

Cum fac antreprenorii români venituri de milioane de dolari cu business-uri online pe Amazon

Peste 2.200 de antreprenori online români fac în prezent parte din comunitatea Amazonienii, iar ei au iniţiat businessuri pe Amazon care le aduc venituri constante de mii, zeci şi chiar sute de mii de dolari.

 

Amazon pune la dispoziţie absolut toate serviciile necesare comercializării unui produs: recepţie, depozitare, afişare pe site, livrare, customer support şi birocraţie.

„Datorită acestui serviciu pe care îl oferă Amazon avem cu toţii şansa de a face comerţ din faţa laptopului pe cea mai mare piaţă de desfacere din lume: SUA. Fără complicaţii sau riscuri majore. După 3 ani de business online mi-am câştigat libertatea şi acum lucrez din ţări precum Thailanda, Columbia, Mexic sau Brazilia”,

explică Alex Hudiţan, iniţiator al unui curs prin care antreprenorii au învăţat să facă astfel de business-uri.

Potrivit lui, România s-a adaptat la acest model de business, care e deja celebru peste tot în lume.

Cum poţi învăţa să faci afaceri pe Amazon

Un curs dezvoltat de Alex Hudiţan şi Claudiu Stănculescu, prin prisma celor 3 ani de experienţă în vânzarea online pe platforma Amazon, a ajuns la 1.000 de cursanţi.

„Îmi doresc să învăţ românii acest model de business de la zero, dacă la prima ediţie au fost 100 de înscrişi, au urmat apoi 160, 420, iar la ultima ediţie am depăşit 1000”.

Alex Hudiţan

Dezvoltat în urmă cu aproape 2 ani, cursul Amazon SetUP (ce stă la baza comunităţii) este o şcoală de antreprenoriat, pe baza căreia s-au lansat sute de afaceri online. Modelul de business constă într-o cercetare de piaţă pentru alegerea produsului, crearea acestui într-o ofertă customizată la un furnizor din China şi vânzarea pe Amazon la un raport preţ/calitate imbatabil.

Rezultatele ediţiilor au fost similare, iar rata de succes este una cu mult peste media cursurilor online. Aproximativ 55% dintre cursanţi se lansează pe Amazon, mai exact: 35% din înscrişi se lansează deodată cu finalizarea cursului, 15% îşi lansează produsul în următoarele 1-4 luni, iar între 5-10% se lansează după mai mult de 4 luni.

„Cel mai mare risc, şi singurul cu adevărat periculos, este să nu urmezi paşii de lansare. Unii oameni pur şi simplu nu sunt dispuşi să urmeze cursul. Fie se hotărăsc să facă altceva, fie nu acordă timpul necesar sau pur şi simplu nu urmăresc nici webinariile. Considerăm că rata de succes de aproximativ 55% spune multe despre valoarea pe care o oferim în acest curs online, spre deosebire de media de 13% a celor ce reuşesc să finalizeze cursuri online”.

Claudiu Stănculescu

Cursul SetUP durează 4 luni, în fiecare sâmbătă, având loc un webinar live, care se regăseşte apoi şi înregistrat pe platforma de lucru cu acces nelimitat. În fiecare lună membrii primesc paşii pentru găsirea produsului şi care sunt criteriile de selecţie, cum se negociează cu furnizorul şi cum se face comanda, listarea produsului şi lansarea propriu-zisă. Cel mai mare avantaj al acestui curs este dat de comunitate, unde ai parte de mentori cu experienţă şi înveţi toate trucurile de la antreprenori care deja au testat informaţiile şi primeşti consultanţă constant pe probleme specifice.

„Acest curs este pentru cei care sunt capabili să urmeze instrucţiuni clare şi sunt dispuşi să înveţe un model de business nou. Nu trebuie să fii tânăr sau expert în marketing online. Primeşti toată informaţia servită în ritmul în care ai nevoie de ea şi ai o comunitate imensă care să te ajute cu orice provocare ce ar putea apărea. Împreună cu oamenii din această comunitate, am contribuit să facem România o ţară din care se poate vinde pe Amazon. Înainte de a face asta, era un proces mai complicat, dar după ce am trimis mii de mailuri, conducerea Amazon s-a sesizat. Acum e oficial: România se află în comunitatea de selleri Amazon”.

Alex Hudiţan

La nivel comparativ, afacerile Amazon se ridică la peste 135,99 miliarde de dolari, în timp ce Emag vinde pe toate cele patru pieţe din România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia puţin peste 1 miliard de dolari. Cu 426 de produse vândute pe secundă în 2013 cu ocazia sărbătorilor, Amazon este una dintre cele mai profitabile afaceri pentru antreprenorii aflaţi la început de drum, piaţa fiind plină de oportunităţi printre cele 398 milioane de produse.

Avantajul unui business pe Amazon este ponderea de peste 83% în favoarea revânzătorilor, care cumpără produse engross şi le revând sub propriul brand. Conform statisticilor din 2016, 49% din vânzători fac sub 100 mii de dolari pe an, în timp ce 36% câştigă între 100 mii şi 1 milion de dolari pe an, 13% între 1-10 milioane de dolari, iar restul de 2% au vânzări de peste 10 milioane de dolari (Amazon Sellers Survey 2016).

Pe Amazon există 304 milioane de conturi active, adică potenţiali clienţi fiind cea mai mare platformă online de vânzare. Utilizatorii sunt împărţiţi în două categorii, cei medii care cheltuiesc peste 625 de dolari anual pe Amazon şi cei Prime care pentru un abonament predefinit au anumite beneficii, ei cheltuind dublu anual. Mai mult decât atât aproape jumătate din americanii care fac shopping online merg direct pe Amazon pentru a face o achiziţie. În 2015, Amazon a generat de Black Friday o treime dintre toate vânzările online din lume, iar acest trend se păstrează.

 

Sursa Adevărul

Infocons: Practici comerciale neloiale

Când cumpăraţi bunuri şi servicii în UE, legislaţia europeană vă protejează împotriva practicilor comerciale neloiale, indiferent de modalitatea de achiziţionare pentru care optaţi – cumpărături on-line, de la un magazin local sau de la un comerciant din străinătate.

 

Când promovează, vând sau furnizează produse, companiile trebuie să vă ofere informaţii clare (a se vedea dreptul la informaţii on-line) care să vă permită să faceţi cumpărături în cunoştinţă de cauză. În caz contrar, acţiunile lor ar putea fi considerate neloiale. Consultaţi secţiunea „Căi de atac” pentru a afla ce puteţi face într-o astfel de situaţie.

Practici înşelătoare şi agresive

Consumatorii europeni beneficiază de protecţie împotriva a două categorii principale de practici comerciale neloiale:

• practicile înşelătoare, care se manifestă prin acţiune directă (furnizarea de informaţii false) sau omisiune (nefurnizarea unor informaţii importante)

• practicile agresive, al căror scop este să vă constrângă să cumpăraţi.

 

Lista neagră a practicilor comerciale interzise întotdeauna

Lista neagră face posibilă identificarea practicilor comerciale care sunt interzise în orice împrejurare. Dacă o astfel de practică figurează pe listă, ea este considerată automat ilegală.

Exemple de practici incluse pe lista neagră:

Publicitatea-capcană:

Comercianţii nu au voie să promoveze produse/ servicii la un preţ foarte mic dacă stocul disponibil este insuficient. Ei trebuie să le spună consumatorilor câte articole sunt disponibile şi cât timp rămâne valabilă oferta.

False oferte „gratuite”:

Comercianţii trebuie să comunice preţul real al bunurilor şi serviciilor pe care le oferă. Nu au voie să pretindă că oferă anumite servicii adiţionale gratuite, atât timp cât serviciile respective sunt deja incluse în preţul normal.

Manipularea copiilor:

Vânzătorii nu au dreptul să îi încurajeze pe copii să le ceară părinţilor să le cumpere anumite produse. Sunt interzise mesajele directe de tipul „Cumpără-ţi această carte acum” sau „Spune-le părinţilor tăi să-ţi cumpere acest joc”. Interdicţia se aplică în cazul tuturor mijloacelor de comunicare, inclusiv al televiziunii şi, mai ales, al internetului.

False proprietăţi curative:

Ori de câte ori un produs este promovat pentru valoarea sa terapeutică (vindecă alergii, stopează căderea părului, ajută la slăbit etc.), aveţi dreptul de a şti dacă aceste afirmaţii au o bază ştiinţifică.

În multe cazuri ele nu sunt confirmate medical şi, în plus, sună prea bine ca să fie adevărate.

Mesaje ascunse în materiale informative (reportaje publicitare):

Aveţi dreptul de a fi informat dacă un articol din ziar sau un program de radio ori televiziune a fost sponsorizat de o companie interesată de promovarea propriilor produse. Publicitatea mascată se realizează prin imagini, cuvinte sau sunet.

Sisteme piramidale:

Este vorba despre sisteme promoţionale în care trebuie să investiţi o sumă de bani pentru a obţine beneficii mai târziu. Problema este însă că beneficiile respective sunt posibile doar dacă sistemul reuşeşte să atragă noi participanţi. Comercializarea propriu-zisă sau consumul de produse joacă un rol secundar. La un moment dat, sistemele piramidale se prăbuşesc, iar ultimii intraţi îşi pierd investiţiile.

False oferte de premii şi cadouri:

Comercianţii nu au voie să facă publicitate la premii sau cadouri „gratuite” şi apoi să vă ceară să plătiţi pentru a le primi. Dacă primiţi o scrisoare sau un e-mail care spune „Felicitări, aţi câştigat un premiu!”, vă recomandăm să o trataţi cu precauţie, pentru că v-aţi putea afla în faţa unei practici comerciale neloiale.

False avantaje „speciale”:

Comercianţii nu au dreptul să pretindă că vă acordă drepturi speciale, atâta timp cât beneficiaţi de acestea în baza legii.

Falsa utilizare a ofertelor limitate:

Când un comerciant vă spune că o anumită ofertă rămâne valabilă pe o perioadă limitată, este posibil, de fapt, să încerce să vă convingă să cumpăraţi înainte de a vă putea face o opinie clară despre produs. Nu este corect să se pretindă, în mod fals, că o ofertă este limitată în timp.

Oferte insistente şi nedorite:

În baza legislaţiei UE, companiile nu au voie să se folosească de telefon, fax, e-mail sau alte mijloace de vânzare la distanţă pentru a vă prezenta, în mod insistent, oferte pe care nu le doriţi.

Exploatarea consumatorilor vulnerabili

Comercianţii nu au voie să utilizeze practici care presupun exploatarea consumatorilor vulnerabili, cum ar fi copiii, bolnavii sau persoanele dependente. De exemplu, este ilegală exercitarea de presiuni asupra copiilor pentru a-i determina să cumpere un produs sau să îi convingă pe părinţi să o facă.

Este posibil să vă confruntaţi cu practici care nu se regăsesc pe această listă neagră, dar care să vi se pară incorecte, din diverse motive. În acest caz, contactaţi organizaţia naţională pentru protecţia consumatorilor sau reţeaua centrelor europene pentru consumatori.

 

Sursa Curierul Național

Se pregătesc salariile home-made

Parlamentul va dezbate activitatea de tele-muncă. Cresc şansele persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii

 

Actul normativ iniţiat de Guvern (9 august, 2017)  are ca scop flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la realităţile socio-economice actuale, în raport cu evoluţia dinamică a pieţei muncii, urmând să ofere avantaje atât salariatului, cât şi angajatorului. Concret, pentru angajator, se vor reduce costurile cu închirierea spaţiilor, utilităţile, consumul de carburant şi parcul auto.

În ceea ce-l priveşte pe salariat, acesta va elimina consumul de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, va avea libertatea alegerii locului de muncă şi valorificării timpului de lucru, optimizându-şi, astfel, raportul între viaţa profesională şi cea personală.

Nu în ultimul rând, prin introducerea acestei noi forme de organizare a muncii şi îndeplinire a sarcinilor, vor creşte şansele persoanelor  cu dizabilităţi pe piaţa muncii. Trebuie menţionat faptul că prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, salariaţilor şi reprezentanţilor salariaţilor, reglementaţi conform prevederilor art.108-110 din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii.

 

În prezent, domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii sunt reglementate prin Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Un element obligatoriu al contractului individual de muncă îl constituie locul muncii. Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

Codul muncii prevede şi posibilitatea de a lucra de acasă cu contract de muncă la domiciliu. Principala particularitate a acestui contract de muncă este că atribuţiile de serviciu se execută la domiciliul salariatului, locul muncii fiind în această situaţie domiciliul acestuia.

 

Contextul european

În contextul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, Consiliul UE a invitat partenerii sociali să negocieze contracte care să ajute la modernizarea organizării pieţei muncii, incluzând aranjamente de muncă flexibile, cu scopul de a oferi productivitate şi competitivitate angajamentelor şi pentru a realiza un echilibru între flexibilitate şi securitate.

În acest sens, în anul 2002, la Bruxelles a fost încheiat între partenerii sociali un acord-cadru european privind teleworking-ul sau tele-munca.

Ţinând cont de modernizarea pieţei muncii la nivel european şi Programul de Guvernare 2017-2020, la capitolul ”Politici publice în domeniul muncii şi justiţiei sociale”, secţiunea ”Sprijin pentru familii şi copii”, face referire la ”încurajarea încheierii de contracte de muncă cu timp flexibil şi a tele-muncii pentru părinţi”.

 

Sursa Curieriul Național

Patru instituţii de stat dau şapte valori distincte privind numărul de salariaţi din România

Cel mai important indicator din economie, numărul de salariaţi, este dat de instituţiile statului cu valori între 4 şi 6,4 milioane de persoane.

România are între 4 şi 6,4 mi­lioane de sala­riaţi – aşa arată statis­ti­cile con­solidate ale celor patru instituţii care pot să ofere date privind forţa de muncă: Institutul Naţional de Sta­tistică, Inspecţia Muncii, Casa de Pensii şi Registrul Comerţului.

„Este important să avem o statistică unitară, cu o metodologie foarte clar definită, iar instituţiile statului sunt datoare să facă acest lucru. Singura soluţie pentru rezol­va­rea acestei probleme este utilizarea tuturor surselor administrative de date posibile şi armonizarea lor, fie că este vorba de date de la Revisal, de la Registrul Comerţului, de la Ministerul de Finanţe sau de la Statistică.“

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consi­liului Fiscal.

Diferenţele de peste 2 milioane de oameni care, teoretic, ar putea fi sau nu în câmpul muncii sunt puse la adă­post de metodologie, pentru că nu­mărul de salariaţi se calculează în funcţie de sursele de colectare a datelor, spun reprezentanţii instituţiilor care furnizează aceste date.

Institutul Naţional de Statistică, de exemplu, oferă, periodic, patru cifre diferite privind efectivul de salariaţi din economie. Astfel, în buletinele lunare numărul de salariaţi este de 4,8 milioane de persoane (dar nu sunt incluşi cei din companii cu mai puţin de 4 salariaţi), în timp ce în ancheta AMIGO, publicată trimestrial, efectivul de salariaţi este de aproape 6,4 milioane de persoane (aici fiind incluşi angajaţii din armată şi din serviciile secrete, precum şi cei care lucrează la negru).

Alte două statistici ale INS, realizate pe un eşantion de circa 27.000 de firme şi instituţii publice, arată că România a avut un număr mediu de 4,7 milioane de angajaţi anul trecut, iar efectivul de salariaţi de la finalul anului a fost de 5,1 milioane de persoane.

 

Sursa Ziarul Financiar

 

 

Rusia va emite oficial propria sa criptomonedă

Rusia poate emite în curând propria monedă oficial bazată pe blockchain, CriptoRubla.

Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a făcut un anunţ oficial că Rusia va emite prima sa criptomonedă, numită „CriptoRubla”. Anunţul preşedintelui a venit în cadrul unei întâlniri cu uşile închise, la Moscova, anunţă Cointelegraph, care citează surse locale. Informaţia referitoare la emiterea primei monede virtuale în Rusia a fost făcută publică de ministrul rus al comunicaţiilor, Nikolai Nikiforov. Potrivit oficialului rus, cripto-moneda nu poate fi exploatată şi va fi emisă, controlată şi menţinută numai de către autorităţi.

„CriptoRublele” pot fi schimbate cu ruble normale în orice moment, dar dacă deţinătorul nu poate explica de unde provin „CriptoRublele”, acesta riscă o taxă de 13%. Aceeaşi taxă se va aplica oricărei diferenţe câştigate între preţul cumpărării monedei şi preţul vânzării.

Chiar dacă anunţul indică faptul că Rusia va intra în lumea monedelor virtuale, acest lucru nu înseamnă că ţara va legaliza monedele Bitcoin sau orice altă monedă virtuală descentralizată. Dimpotrivă, Vladimir Putin a cerut recent interzicerea completă a tuturor valutelor virtuale pe teritoriul Rusiei.

Declaraţia lui Putin pare să contrazică comentariile anterioare ale altor miniştri care păreau pro-criptomonede numai dacă ar fi existat şi reguli. Odată cu emiterea „CriptoRublei”, contradicţia pare că a fost clarificată.

 

Sursa Curierul Național

Yves Caracatzanis: Industria auto din România este dată ca exemplu pozitiv la nivel european

Industria auto din România este dată ca exemplu pozitiv la nivel european, în ultimii 20 de ani fiind create în acest sector 206.000 de locuri de muncă, a declarat, marţi, Yves Caracatzanis, director general al Groupe Renault România şi preşedinte al Parteneriatului Auto Român (PAR).

‘Industria auto din România este dată ca exemplu pozitiv la nivel european pentru că, în ultimii 20 de ani, s-au creat 206.000 de locuri de muncă. Acest lucru a contribuit la integrarea României în economia europeană. România are o competitivitate cunoscută la nivel mondial. Parcul auto din România este de 6 milioane de vehicule, dar cu o medie de vârstă de 13,5 ani faţă de 9,7 ani, la nivel european. În 2016, suntem la o rată a vânzărilor de maşini noi destul de mare. În schimb, la nivel second hand, raportul este de cinci maşini vechi cumpărate la una nouă. Toate măsurile pentru a sprijini înnoirea parcului auto sunt bune şi binevenite atât pentru România, cât şi pentru industria auto’,

a spus Caracatzanis, într-o conferinţă de specialitate.

Pe de altă parte, şeful Groupe Renault România a punctat faptul că realităţile industriei auto româneşti trebuie discutate pentru a fi identificat ce lipseşte, astfel încât să fie anticipate oportunităţi de dezvoltare.

‘Acum şase ani, Parteneriatul Auto Român a fost creat ca un grup de lucru constituit din investitori importanţi şi angajatori din industria auto, având şi două asociaţii reprezentative – ACAROM şi AHK România. În toţi aceşti ani, am discutat realităţile industriei din care facem parte. Industria se desfăşoară atât în România, cât şi în alte ţări. Încercăm să identificăm ceea ce ne lipseşte şi pentru a pregăti viitorul. Acesta depinde de legislaţia românească. În prezent, în România sunt Centre de cercetare şi dezvoltare, dar ziua de mâine nu este sigură şi trebuie să o construim împreună. Împreună trebuie să anticipăm toate oportunităţile pentru a continua povestea industriei auto din România. Trebuie să vedem care sunt provocările şi oportunităţile pentru a construi un viitor’,

a menţionat oficialul Renault.

Asociaţia Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK România) şi Parteneriatul Auto România (PAR) au organizat, marţi, prima ediţie a evenimentului ‘Romanian Automotive Summit’.

Peste 250 de participanţi din industria auto, autorităţi centrale şi locale, mediul academic, organizaţii de business şi asociaţii profesionale vor aborda în cadrul evenimentului de specialitate principalele teme de interes comun, cum ar fi producţia, industria 4.0, inginerie, cercetare, dezvoltare şi inovare, educaţia şi resursele umane, integrarea în reţelele de furnizori a industriei auto, precum şi infrastructura de transport.

ACAROM, unicul reprezentant al industriei auto naţionale, fondată în anul 1996, reuneşte peste 150 de companii din sectorul auto. Asociaţia este reprezentantul României în ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile.

Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană este reprezentanţa oficială a economiei germane în România şi cea mai mare Camera de Comerţ bilaterală din ţară, reunind peste 570 de membri.

Parteneriatul Auto România este un grup de lucru reprezentativ, informal, asociat ACAROM, format din cei mai mari investitori şi angajatori din domeniul auto cu activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare.

 

Sursa Economica