Nouă lege a internshipului: Tinerii pot începe la 16 ani, indemnizaţie de cel puţin 50% din salariul minim, primă de 1.000 de euro la angajare

Ministerul Muncii a elaborat un proiect de lege a internshipului, iar printre noutăţile relevante, se va stabili un nivel minim al indemnizaţiei pentru interni, se vor stabili noi obligaţii ale angajatorilor care au programe de internship şi se va acorda şi o primă de la stat pentru internii care devin angajaţi.

Legea, aflată la stadiul de proiect, reglementează modalitatea de efectuare a programelor de internship pentru persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani. Iată care sunt principalele reglementări, care trebuie avute în vedere de orice firmă sau instituţie care organizează cursuri de internship, dar şi de tinerii care doresc să se înscrie în programele de internship.

Internii, maximum 5% din personal

“Pe parcursul unui an calendaristic, în funcție de numărul de salariați, organizația gazdă poate încheia în mod simultan contracte de internship pentru un număr de interni care nu poate fi mai mare de 5% din numărul total al acestora”, scrie în proiect

Contractul este pe şase luni şi se consideră vechime în muncă

“Contractul de internship se încheie pe o durată de cel mult 6 (șase) luni, fără posibilitatea prelungirii. (…) Între intern și organizația gazdă nu pot fi încheiate mai mult de un contract de internship. (…) Încheierea unui contract de internship în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă pentru efectuarea activității respective este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute. (…) perioada în care internul a desfăşurat activitatea în baza contractului de internship se consideră vechime în muncă, și, după caz, vechime în specialitate, în funcție de tipul activității”, se arată în proiect

Internul va primi cel puţin 50% din salariul minim, timpul maxim de muncă este de şase ore pe zi

“Internul are dreptul la o indemnizație lunară netă de internship, din partea organizației gazdă, al cărei cuantum este stipulat în contractul de internship. (2) În situația prevăzută la alin. (1) indemnizația de internship a internului, stabilită prin contractul de internship, este egală cu cel puțin 50% din echivalentul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. (3) Activitatea unui intern, încadrat în baza unui contract de internship, este de 6 ore pe zi, în regim de maxim 30 de ore pe săptămână, timp de cinci zile urmate de două zile consecutive de repaus”, scrie în proiect.

Orele suplimentare sunt interzise.

La doi ani de la angajare, fostul intern primeşte de la stat o primă de 1.000 de euro

Odată încheiată perioada de internship, tânărul va primi un certificat de internship sau, în cazul fericit, va fi angajat în cadrul organizaţiei în care a fost intern. Dacă angajatorul nu este o instituţie şi încheie un contract de muncă cu fostul intern, va putea să ceară de la stat echivalentul a 1.000 de euro, dar doar dacă tânărul este angajat timp de cel puţin doi ani neîntrerupt, şi după expirarea celor doi ani. Banii vor fi acordaţi de Fondul pentru Acordarea Primei de Angajare, o instituţie nouă creată în acest scop.

Persoanele juridice care în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship încheie un contract de muncă cu persoana care a desfășurat programul de internship, primesc, la cerere, din bugetul de stat prin bugetul asigurărilor pentru șomaj, o primă de promovare a angajării echivalentă cu 1.000 euro per angajat, sumă calculată la cursul Băncii Naționale a României de la data efectuării plății, după îndeplinirea obligației de menținere a raporturilor de muncă cu acesta pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 24 de luni. Acordarea primei de promovare a angajării se acordă în limita fondurilor alocate cu această destinație. (5) Prevederea de la art. 21 alin.(4) nu se aplică în cazul în care organizația gazdă este autoritate publică”, scrie în proiectul de act normativ.

Sursa economica.net

/0 Comentarii/de

Reindustrializarea României – cât de fezabil mai este acest proiect? Industria mai are 30% din angajaţii din economie. În anii ’90 jumătate din forţa de muncă a României lucra în sectorul industrial

Până în urmă cu 15 ani industria era responsabilă de cel puţin 40% din forţa de muncă din economie, însă de atunci şi mai ales după criza din 2008 ponderea salariaţilor din industrie în total angajaţi din economie nu mai reuşeşte să treacă de pragul de 30%.

Peste 1,37 milioane de oameni lucrau în industrie la sfârşitul anului 2016, respectiv 29% din numărul de salariaţi din economie, potrivit unei analize a ZF făcută pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică, care arată că deşi companiile au trecut de şocul crizei, locurile de muncă pierdute în perioada 2009-2010 nu au mai fost re­cuperate.

Businessul plăteşte însă acum costul programelor de restruc­tu­rare din urmă cu zece ani care au scos din câmpul muncii salariaţi cu experienţă, în timp ce mulţi tineri au plecat în afara ţării, acceptând munci sezoniere sau slab calificate. Nicu Durău, directorul de HR al Alro, unul dintre cei mai mari jucători din industrie, spunea recent pentru ZF că la toate acestea se adaugă problema demografică şi faptul că din urmă vin prea puţini tineri pregătiţi, prea puţini care se orientează către învăţarea unei meserii, astfel că marii angajatori se confruntă acum cu deficit de forţă de muncă.

În doi ani de la debutul crizei, perioada 2009-2010, industria a pierdut 370.000 de locuri de muncă, arată datele de la INS. Deşi din 2010 numărul de angajaţi a început să crească uşor, în special datorită industriei auto, în cinci ani au fost recuperate doar 100.000 de joburi, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor de la INS.

Sursa zf.ro

/0 Comentarii/de