Articole

Alfred Vasilescu, omul din spatele Drăgăicii 2017 şi al Toamnei Buzoiene

Buzoian get-beget, din ,,sârbărie”, provenit dintr-o familie de militari cu rădăcini de pe vremea lui Alexandru Marghiloman (bunicul, George, căzut cu avionul, la datorie, pe 23 august 1943 pe aerodromul din Tecuci, iar tatăl, Mihai Vasilescu, fost comandant al Aeroportului Internaţional Otopeni), Alfred Vasilescu a fost, succesiv, navigator cu dirijarea radar (controlor de trafic aerian) în Punctul de Comandă al Bazei aeriene de la Boboc, ofiţer de relaţii pu­blice al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene (SAFA), şef al structurii de Cooperare Civili-Militari (CIMIC) la Comandamentul Operaţional Întrunit (actuala Divizie 2 Infanterie ,,Getica”) şi a urcat treptele ierarhiei militare, devenind şeful structurii de operaţii psihologice (PSYOPS), informaţionale (INFOOPS) şi CIMIC din subordinea Statului Major General, responsabilă de misiunile forţelor româneşti ce acţionează în afara teritoriului naţional, poziţie de unde a trecut în rezervă, în anul 2016. Este considerat unul dintre cei mai buni experţi militari români în domeniul operaţiilor psihologice şi informaţionale, războiului hibrid, comunicării strategice (STRATCOM), operaţiilor media (MEDIAOPS) şi evaluării forţelor dislocabile în teatrele de operaţii. A conferenţiat ca invitat la Universitatea ­Naţio­nală de Apărare (UNAp) şi SAFA, precum şi la numeroase simpozioane şi conferinţe internaţionale pe teme de geopolitică, ştiinţă militară şi artă operativă. Este autor a numeroase doctrine, manuale, studii de stat major, cărţi de specialitate şi a mai mult de 45 de articole apărute în publicaţii de prestigiu, tratând teme complexe, de la geostrategie la etică, management şi cultură organizaţională. A absolvit şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ,,Aurel Vlaicu” (1990), Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii ,,Dunărea de Jos” din Galaţi (2000, cu o lucrare de licenţă ­des­pre Utopianism), are două masterate obţinute la SNSPA Bucureşti, unul în Comunicare şi Relaţii Publice (2002), iar celălalt în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2005) şi un doctorat în Securitate ­Naţio­nală la UNAp (2012) cu o teză apreciată cu Magna cum Laude, despre ,,Emergenţa agresiunilor nonconvenţionale şi influenţa lor asupra politicilor de securitate”. A urmat diferite cursuri de specializare: NATO Senior Executive Master (la Centrul de Studii NATO din Bucureşti), operaţii multinaţionale întrunite (UNAp), logistică strategică (Salzburg, Austria), NATO CIMIC (Ankara, Turcia). Este veteran din teatrele de operaţii din Kosovo (2006, unde a ocupat funcţia de adjunct al şefului operaţiilor informaţionale ale Alianţei) şi Afganistan (2014, în echipa de legătură a şefului SMG pentru Operaţia NATO Enduring Freedom). A parti­cipat la misiuni militare ale Armatei României, în Bosnia-Herţegovina, Serbia, Bulgaria, Italia şi Danemarca. În ultimii 15 ani, a fost în echipa de comandă la aproape toate exerciţiile militare internaţionale planificate şi conduse de România. A fost distins cu Emblema de Onoare a Statului Major General, cu titlul de Omul Anului 2010, precum şi cu însemne onorifice acordate de generali comandanţi din SUA, Germania, Franţa şi Italia.

Reporter: Domnule Vasilescu, lumea vă cunoaşte mai ales datorită succesului obţinut prin organizarea Drăgăicii, şi apoi a Toamnei Buzoiene, de anul acesta, manifestări care au reprezentat o schimbare importantă adusă imaginii oraşului.

Alfred VasilescuDa, în ­ca­litate de director de imagine, împreună cu o echipă de profesionişti, am încercat să demonstrăm că se poate face o promovare eficientă, că sunt posibile atât refacerea imaginii de brand cât şi reclădirea spiritul comunităţii, în respectul tradiţiei, dar şi al modernităţii. Am arătat că Drăgaica poate deveni o manifestare a tuturor buzoienilor, nu numai a celor de acasă, dar şi a celor răspândiţi prin ţară sau a celor din diaspora. Lumea a apreciat acest lucru, aşa că la Drăgaică au participat peste 300.000 de vizitatori, un record absolut, iar vizualizările pe Internet au depăşit 1,8 milioane de utilizatori unici! Comercianţii, taxime­triştii, deţinătorii de instalaţii de agrement, hotelierii, artiştii şi media locală, administraţia publică, toţi au avut de câştigat, iar evenimentul a început să se impună la nivel regional. Toamna Buzoiană, deşi nu are nici forţa mărcii Drăgăicii, nici durata acesteia, nici componenta de entertainment, adresându-se unui segment de public relativ diferit, a reuşit totuşi să performeze, atrăgând peste 30.000 de vizitatori reali şi 740.000 de utilizatori unici, în mediul virtual. Sper, doar, ca succesul să fie exploatat în anii care vor urma, prin ridicarea standar­delor organizatorice şi artistice!

 R.: Parcă aţi apărut de nicăieri şi v-aţi implicat în numeroase proiecte, pe lângă cele culturale, consultanţă politică, advertising, impresariat artistic, Rotary Club, proiectul Centrului ştiinţific Explorer, Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Cine sunteţi, domnule Vasilescu?

   A.V.: Există o vorbă: pe vremuri trebuia să fii cineva ca să devii celebru, azi trebuie să fii celebru, ca să ajungi cineva! E un fapt pe cât de adevărat, pe atât de dăunător societăţii în care trăim! E simplu. Eu nu sunt celebru. Nu mi-am dorit asta niciodată. Mi s-a părut indecent şi inutil. Am preferat mereu o prezenţă discretă dar, pe cât posibil, semnificativă. Ca să vă răspund la întrebare, sunt un buzoian care s-a întors acasă după mulţi ani de carieră militară, care nu a fost mulţumit de ce a găsit în oraş: corupţie, mi­zerie, ură, blazare, lipsă de ­ci­vilizaţie, lupte politice sterile, subdezvoltare, depopulare, pseudomeritocraţie, lipsă de viitor pentru copiii lui, şi care a decis, din aceste motive, să se implice în proiectele comunităţii în care vrea să trăiască câte zile o mai avea!

  R.: Vă simţiţi mai mult ci­vil, sau mai mult militar? Nu păreţi a avea un spirit cazon foarte pronunţat!

   A.V.: Am fost un militar atipic, care nu a rupt niciodată legăturile cu preocupările civile. În celălalt sens, am încercat să aduc creativitate şi gândire “outside the box” în rigoarea militară, să acced la nişa unde să mă simt confortabil sufleteşte şi intelectual, într-o instituţie, totuşi, rigidă şi conservatoare, cum este Armata. Important, indiferent de context, este să fii tu însuţi. Ştiţi cum se spune, că în viaţă nu trăieşti aşa cum eşti, ci aşa cum îţi doreşti să fii. Poţi să lucrezi în Armată, la ordin, şi totuşi să te simţi liber. Pe de altă parte, poţi să fii artist, dar să te simţi încorsetat de canoanele estetice ale vremii sau de dependenţa de finanţatori, de oamenii cu bani. Poţi să trăieşti în sărăcie, dar să te porţi ca un lord. Şi poţi să fii putred de bogat şi să dormi cu calul în sufragerie! E doar o chestiune de educaţie a spiritului, de consecvenţă cu propriile tale valori!

R.: Care a fost cea mai mare provocare profesională a vieţii dumneavoastră, până acum?

   A.V.: Au fost trei: lucrul la teza de doctorat, misiunea din Afganistan şi readaptarea la viaţa civilă după trecerea în rezervă. Pentru teza de doctorat am studiat enorm, timp de 10 ani, şi am angajat toată capacitatea mea intelectuală pentru a o elabora. A fost un exerciţiu epuizant, dar sunt mândru de rezultat, unul profund original, aproape un sistem filosofic privind securitatea naţională a statelor în era agresiunilor nonconven­ţionale. Misiunea din Kandahar mi-a forţat din nou propriile limite. Am văzut cu ochii mei degradarea fiinţei umane, sărăcia endemică, tragedia unei naţiuni, ororile războiului. Am experimentat izolarea şi depărtarea de casă, mediul ostil şi clima deprimantă. În fine, în ultimii doi ani, reacomodarea cu viaţa de civil şi strădaniile de a pune bazele unei firme proprii m-au forţat să învăţ de la capăt noţiuni de antreprenoriat, marketing, legislaţie fiscală, dreptul muncii, contracte, vânzări, să îmi construiesc o reţea de parteneri şi colaboratori, să fac un efort susţinut într-o direcţie nouă pentru mine, la o vârstă când nu mai credeam că sunt capabil. Pot spune că sunt un caz fericit de reconversie profesională!

 R.: Apropo de reconversie, sunteţi managerul unei firme, Oval Green Publishing, care activează în domeniul comunicării. Ce este important pentru dumneavoastră în această profesie?

   A.V.: Creativitatea nelimitată şi forţa de a schimba viaţa oamenilor. Fie că vorbim despre campanii militare de influenţare, despre advertising ­co­mercial, despre campanii electorale, toate vizează schimbarea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor publicului-ţintă şi atingerea unor obiective ale beneficiarului, prin intermediul comunicării, al creării de imagine. Dacă scopul care te motivează este unul just, unul corect şi nu îţi pierzi busola morală, atunci poţi dormi împăcat. În caz contrar, este o meserie problematică din punct de vedere etic.

 R.: În iunie, cititorii OPINIA v-au urmărit ,,Cronica Drăgăicii”. Reacţiile au fost pozitive. Aveţi experienţă jurnalistică, scriitoricească?

   A.V.: Am fost redactor şef al publicaţiei ,,Aripi Tinere”, în anii 1988-1989. În ianuarie 1990, acest ziar al elevilor de la Boboc, renăscut din entuziasmul acelor zile, a făcut istorie, fiind una dintre primele publicaţii libere apărute după Revoluţie. A fost tipărit şi distribuit de elevii militari în centrul oraşului şi în gara din Buzău. Era o foame extraordinară de informaţie. Ţin minte că am vândut vreo 2.000 de exemplare în mai puţin de două ore, direct din portbagajul maşinii! Azi pare ceva de neimaginat! Apoi, între 1992 şi 1994 am scris, sub pseudonim, pentru Jurnalul de Buzău, aflat atunci sub conducerea editorială a lui Lucian Mănăilescu. Pseudonimul meu, Dan Andrei Polgar, apare în monografia ,,Presa Buzoiană şi Râmniceană” (1996), a regretatului om de cultură Alexandru Oproescu. Numele real, însă, nu. Apoi, o bună perioadă de timp am scris doar articole de specialitate. La începutul acestui an, am publicat în Cotidianul, la solicitarea domnului Cornel Nistorescu, un articol referitor la manipularea de masă din timpul evenimentelor care au agitat societatea românească în contextul Ordonanţei 13. În iunie, cum aţi menţionat, am scris o serie de 12 articole, să le spunem, publi­citare, sub titlul Cronica Drăgăicii, în cotidianul OPINIA. În timp, am publicat mai multe cărţi. În 2003 am lansat, la ­Bi­blioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu”, în prezentarea domnului Călin Gheţu, Tratat despre minciună, volum care este şi astăzi bibliografie recomandată la facultăţile de comunicare, jur­nalism, publicitate şi chiar intelligence, din ţară. O lansare informală a avut loc şi la clubul T’Essence, alături de inegalabilul Ioan Gyuri Pascu. Am contribuit la o istorie a misiunilor Armatei României în teatrele de operaţii, am mai publicat, ca e-book, o carte de poezii din tinereţe, iar acum lucrez la apariţia, în volum, a lucrării mele de doctorat, care cred că va bulversa puţin teoreticienii militari! În principiu, nu scriu decât atunci când am ceva important de spus!

   R.: Din câte ştiu, o altă pasiune pe care aţi urmat-o constant, a fost muzica.

A.V.Am cântat mult în tinereţe, mai ales rock, în mai multe trupe, cea mai cunoscută fiind Equinox, cu care am participat la festivalurile importante ale vremii: Top T şi Timrock. Deşi nu am avut faima (şi probabil nici valoarea) unor trupe mari, ocupăm totuşi, presupun meritat, paginile noastre dedicate în preţioasa istorie: “Top T Buzău, Festivalul rezistenţei rock” (scrisă de Nelu Stratone, cu sprijinul lui Tolea Poştovei) mai ales pentru că am contribuit în anii crânceni ai dictaturii ceauşiste (1985-1989) la întreţinerea spiritului libertăţii. De atunci datează relaţia excelentă pe care o am cu majoritatea lumii muzicale buzoiene, începând cu Marian “Tahamata” Ionescu, Toni Şeicărescu, Laurenţiu Cazan, Adrian Vişteanu sau Edy Antochi. Dar nu m-am limitat la atât. De vreo cinci ani, am încercat să o sprijin şi să o promovez pe Dora Gaitanovici, cel mai mare talent muzical al generaţiei Millenials din România, din punctul meu de vedere. În toamna lui 2016 mi-am luat atestatul de impresar şi am început să aduc în Buzău artişti mari ai muzicii româneşti, după cum aţi văzut la Drăgaică, sau, mai nou, la Toamna Buzoiană.

   R.: Cum faceţi faţă stresului? Bănuiesc că organizarea unui eveniment de amploarea Drăgăicii Iarmafest nu este o muncă uşoară.

   A.V.: Sunt o fire analitică, echilibrată, nu reacţionez impulsiv. De-a lungul timpului am practicat patru dintre meseriile considerate a fi în top 10 cele mai strasante din lume: cea de militar (timp de 30 de ani), cea de navigator radar (timp de 8 ani), cea de jurnalist şi, acum, cea de organizator de evenimente importante. Cred că “sângele rece” şi “nervii tari” se formează treptat, prin repetiţie, ca orice altă deprindere. Iar dacă ştii să îţi alegi şi colaboratori profesionişti, echipa potrivită, lucrurile devin mai uşor de gestionat!

   R.: Să schimbăm puţin registrul. Sunteţi membru al Rotary Club Buzău. De ce?

  A.V.: Până la trecerea în rezervă nu am activat în nicio astfel de organizaţie. De anul trecut însă, am fost acceptat în compania selectă a membrilor Clubului Rotary, cel mai puternic ONG pe plan mondial, prin intermediul căruia mi-am dat seama că pot realiza mult mai multe proiecte în folosul comunităţii decât aş fi putut face de unul singur. Am participat la acţiuni extrem de diverse: de la organizarea de gale şi concerte caritabile, programe de împădurire, de incluziune socială a celor defavorizaţi, până la cel mai ambiţios proiect de până acum, înfiinţarea unui Centru Ştiinţific Interactiv, denumit Explorer, destinat educaţiei ştiinţifice şi tehnologice a generaţiilor de copii de vârstă şcolară, dar nu numai. În Rotary, chiar simţi că poţi schimba viaţa oamenilor. Avem deja, de anul trecut, o divizie de juniori, Clubul Interact, formată din vreo 40 de elevi de la liceele din Buzău, care participă cu un entuziasm molipsitor la orice acţiune pe care o organizăm noi, seniorii, sau pe care o imaginează şi desfăşoară ei, prin forţele proprii. Aşa învaţă să fie lideri, responsabili, cu iniţiativă, cu creativitate, cu compasiune, cu caracter. Rotary nu trebuie perceput ca fiind un Club elitist şi ermetic. Eu invit în Rotary orice buzoian care îndeplineşte standardele clubului: deţine o funcţie managerială sau este un expert recunoscut într-un domeniu de activitate, are dorinţa şi posibilitatea de a aloca timp pentru ceilalţi, deţine resurse financiare suficiente pentru a susţine proiectele clubului prin plata cotizaţiei de membru, are cultură, caracter integru şi bună credinţă! Doar atât! Deci, e simplu!

R.: Ne puteţi spune mai multe despre acest proiect surprinzător, Centrul Explorer?

   A.V.Centrul ştiinţific Explorer este o idee care a încolţit în mintea noastră, a celor de la Rotary, la mijlocul anului 2016, în urma discuţiilor purtate cu doamna dr. Kiruthika Curic, Senior Manager al celui mai mare centru ştiinţific din lume, cel din Singapore (întâmplător, cumnata mea!). Deşi la început a părut a fi o idee utopică, totuşi, în ultimul an, proiectul a căpătat contur, cu sprijinul oamenilor de afaceri importanţi din Buzău, mai ales a domnului Clement Hung, managerul Green Group, al domnului primar Constantin Toma, al domnului Marcel Ciolacu, al Consiliului Local Municipal, al unui inimos colectiv de cadre didactice din comitetul ştiinţific, condus de doamna profesoară Virginia Mândruţă Tănăsescu, de la Colegiul Naţional B.P. Hasdeu. Sufletul proiectului este preşedintele Rotary Club Buzău din acest an, domnul avocat Lucian Sălcuţan, cel care a obţinut un grant de 43.000 de euro de la Rotary International şi a încheiat acorduri de parteneriat cu cluburi din Turcia, Olanda, cu cele din judeţele limitrofe Buzăului, cu universităţi şi centre de cercetare din Marea Britanie şi Taiwan. Avem terenul, avem un proiect superb al ansamblului, conceput de colegul nostru rotarian, domnul arhitect Daniel Popa, avem un acord cu un consultant belgian, specializat în înfiinţarea de astfel de centre, domnul Erik Maria Jacquemyn, iar de curând eu, alături de alţi 4 membri fondatori, am înfiinţat Asociaţia Explorer Science Centre, organizaţie non-profit condusă de fostul edil al Buzăului, domnul Vasile Moraru, care îşi propune să ducă la capăt şi să managerieze acest proiect. Noi chiar vrem să schimbăm Buzăul în bine!

   R.: În ce relaţii sunteţi cu factorul politic?

   A.V.: Deşi, de-a lungul timpului, am ajutat cu sfaturi privind comunicarea şi strategia de imagine prieteni din mai multe partide politice (PNL, PSD, USR sau UFD, dacă vi-l mai aduceţi aminte!) sau care candidau independent, nu am făcut niciodată politică, din cauza profesiei militare. Nu sunt nici în prezent membru al vreunui partid politic, deşi consiliez anumiţi decidenţi. Am o relaţie bună cu oameni din tot spectrul politic, atâta timp cât aceştia vor binele urbei. În momentul în care pe unii dintre ei nu îi mai interesează decât propriile interese materiale meschine, ignoră sau atentează la binele public şi împiedică dezvoltarea oraşului, îmi devin, automat, duşmani.

R.: Şi aveţi mulţi duşmani?

A.V.: Nu sunt un om conflictual, dar nu suport formele de viaţă care nu au produs nimic în toată existenţa lor în afară de ură, confuzie şi mătreaţă! Oraşul este relativ mic. Ticăloşii se intersectează repede între ei. La fel şi oamenii cumsecade. Trebuie doar să-i observi! Şi să alegi!

   R.: Sunteţi unul dintre cei 40 de membri ai Consiliului de Dezvoltare a Municipiului Buzău. Ce contribuţie credeţi că puteţi aduce într-un organism lipsit de puterea deciziei politice?

   A.V.: Este adevărat că acest Consiliu are doar un rol consultativ, dar prin analizele şi proiecţiile pe termen mediu şi lung pe care le elaborează în cele patru comisii de specialitate ale sale (economică, socială, culturală şi de educaţie) experţii pe domenii pot oferi direcţie şi sens politicilor locale. Partidele aflate la guvernare (care oricând se pot schimba, datorită jocului democratic!) au astfel o bază de continuitate a interesului cetăţenesc, peste care nu au decât să îşi suprapună propriile viziuni, opţiuni şi interese partizane. Orice derapaj major va fi însă mult mai uşor de observat şi de amendat electoral, prin raportarea la un sistem mai obiectiv de referinţă, oferit de proiectele de dezvoltare ale Consiliului. În plus, CDMB va funcţiona ca un forum, în care ideile bune ale buzoienilor vor putea fi receptate şi corelate, pentru a contribui la binele comunităţii. Cel puţin aşa cred eu că ar trebui să se întâmple!

R.: Păreţi a fi o personalitate prolifică. Ce planuri de viitor aveţi?

A.V.: În primul rând, aş dori să reuşim finalizarea proiectului Explorer, în următorii ani, investiţie de care ar beneficia toţi copiii din regiune timp de generaţii şi care ar lăsa o mărturie palpabilă despre un vis ce poate deveni realitate. Ar fi, cred, un impuls motivaţional şi un model demn de urmat şi pentru alţi buzoieni care doresc să se implice. Apoi, mi-aş dori ca expertiza mea să folosească efortului nostru comun de a ridica, din nou, oraşul. Cred că primarul Constantin Toma este o bună şansă pe care o mai avem, poate ultima! În plan cultural, sper să avem un an al Centenarului în care să redevenim mândri că suntem români, în care patriotismul să renască pe baze realiste, nedemagogice. În primăvară, îmi doresc să organizez un festival de muzică cultă: “Buzăul Clasic”, atât de necesar publicului din oraş, care nu are acces la o filarmonică, la un spectacol de operă, operetă sau balet. În plan personal, mă bucur că unul dintre fiii mei s-a întors, după absolvirea studiilor în Marea Britanie, şi s-a angajat în Buzău la cea mai bună firmă de advertising din oraş. Îmi doresc ca şi fratele lui să revină, după absolvire, şi să îşi facă un viitor aici, în Buzău. Să fim o familie mare şi unită, că destul am fost împrăştiaţi în cele patru zări! E timpul să ne întoarcem acasă!

   R.: În ce valori credeţi, domnule Vasilescu? Ce sfat le-aţi da tinerilor din ziua de azi?

   A.V.: Cred în raţiune, în bun simţ, în caracter, în patriotism, în familie, în Dumnezeu. Şi mai cred că forţele distructive pentru om şi societate sunt lăcomia, lenea şi incultura. Am convingerea că există o lege a echilibrului care ne guvernează existenţa. Orice extremism va fi contrabalansat, orice exces trebuie plătit. Nu poţi trăi o fericire perpetuă, după cum nu poţi avea un ghinion permanent. În fine, oricărui tânăr la început de drum i-aş da următorul sfat: crezi cu tărie în menirea ta, în destinul tău, nu te lăsa tras în jos de incapabili, de invidioşi, de pesimişti, de proşti, de concurenţă, de sistem! Şi, de-abia atunci, poate, vei reuşi! 

Sursa opiniabuzau.ro

 

1,758 vizite totale, nici o vizita azi

Județele în care numărul navetiștilor spre București s-a triplat în ultimul deceniu

Numărul de navetiști din județele Teleorman, Ialomița, Giurgiu sau Călărași spre București aproape s-a triplat în ultimii 10 ani, potrivit unui studiu realizat recent de Banca Mondială. Locuitorii acestor județe au devenit dependenți de locurile de muncă din capitală.

De altfel, Bucureştiul este oraşul care atrage cel mai mare număr de navetişti din ţară (peste 252.000 de lucrători numai în oraş şi 331.000 dacă se ia în considerare şi zona sa urbană funcţională). În afară de faptul că numai oraşul generează aproximativ 25% din PIB-ul naţional şi peste 1,1 milioane de locuri de muncă, acesta este nucleul zonei cu cea mai mare densitate de populaţie şi de întreprinderi. Zona de captare a capitalei se întinde până la 100 km (de exemplu, până în partea de nord a judeţului Teleorman), în special în zone uşor accesibile, cu dezvoltare economică precară. Salariul mediu lunar net în Bucureşti este cel puţin dublu faţă de cel din majoritatea judeţelor învecinate (Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman), făcându-l atractiv şi pentru naveta pe distanţe mari.

Ponderea tot mai mare a persoanelor care lucrează în domeniul IT&C şi cel al serviciilor financiare în Bucureşti şi Cluj-Napoca a condus şi la creşterea salariului mediu net, plasând aceste oraşe pe primele două poziţii în ceea ce priveşte aglomerările urbane cu cele mai bine plătite locuri de muncă din România.

Tot mai mulţi navetişti

În anul 2011, la efectuarea ultimului recensământ, 21,2% dintre persoanele angajate în România (1,81 milioane de persoane) lucrau în altă localitate decât cea de reşedinţă, iar aproximativ 247.000 dintre aceştia lucrau în altă ţară. Numărul navetiştilor a crescut semnificativ de la recensământul anterior (2002), când doar 1,31 milioane de români (16,8% din numărul total al persoanelor angajate) lucrau în altă localitate, se arată în studiul citat.

Muncitorii români au devenit mai mobili în ultimii 10 ani în toate judeţele, cu excepţia judeţelor Prahova şi Gorj. Ponderea navetiştilor către alt judeţ decât cel în care locuiesc a crescut de la 23,7% la 39,8% de la recensământul anterior, în timp ce ponderea navetiştilor în cadrul aceluiaşi judeţ a scăzut în aceeaşi perioadă de timp.

Peste 62% dintre navetişti locuiesc în zone rurale, deşi 54% din totalul populaţiei naţionale locuieşte în zone urbane. 29,2% din forţa de muncă din mediul rural face naveta, comparativ cu doar 14,6% din forţa de muncă din mediul urban, având în vedere faptul că majoritatea oportunităţilor de angajare se concentrează în oraşe. Pe de altă parte, fluxurile de navetişti oraş-oraş aproape s-au dublat faţă de 2002, ceea ce indică şi faptul că oraşele mici cu o economie aflată în declin depind tot mai mult de locurile de muncă oferite de oraşele mari şi medii.

Unde lucrează navetiştii

56% din numărul total al persoanelor care fac naveta către reşedinţele de judeţ din România lucrează în sectorul serviciilor. Zona serviciilor a oferit cel mai mare salariu mediu lunar şi a creat cele mai multe locuri de muncă noi în ultimii ani, în special în oraşele mari. Sectorul industrial angajează 29,2% dintre navetişti, în timp ce sectorul construcţiilor angajează 12,4%, fiind deci sectorul care cuprinde lucrătorii cu cel mai înalt grad de mobilitate. În sectoare precum agricultura, silvicultura şi pescuitul sunt angajaţi doar 2,5% dintre navetişti.

În comparaţie cu datele recensământului din 2002, ponderea navetiştilor care lucrează în sectorul serviciilor a crescut cu aproape 17%, reflectând schimbările structurale globale ale economiei naţionale, în special declinul unor activităţi industriale cu valoare adăugată scăzută, cum ar fi industria minieră, a confecţiilor sau a utilajelor grele, care atrăgeau mulţi navetişti în perioada comunistă.

Agricultura, silvicultura şi pescuitul este zona cel mai puţin atrăgătoare pentru navetişti, în mare parte deoarece foloseşte deja în mod informal cea mai mare parte a forţei de muncă din mediul rural (peste 50%), dar şi din cauza nivelului scăzut al remuneraţiei din sectorul formal. Chiar şi în polii agricoli ai ţării, cum ar fi Călăraşi, Brăila, Slobozia, Focşani (plantaţii viticole), Vaslui, Alexandria, Tulcea sau Giurgiu, mai puţin de 5-10% dintre navetiştii înregistraţi lucrează în acest sector.

Sectorul construcţiilor atrage majoritatea navetiştilor în zone cu mai puţine locuri de muncă disponibile în industrie şi servicii, cum ar fi oraşele din estul şi sudul ţării (Bacău, Botoşani, Galaţi, Suceava, Iaşi, Tulcea, Vaslui, Drobeta Turnu Severin – 15-20% din numărul total al navetiştilor).

Angajatorul principal din România, sectorul serviciilor, angajează peste 40% din numărul total de navetişti în aproape toate reşedinţele de judeţ, valorile maxime înregistrându-se în oraşele mari cum sunt Bucureştiul, Constanţa sau Cluj-Napoca (peste 61%). Cu toate acestea, majoritatea navetiştilor care lucrează în acest sector sunt de fapt angajaţi în activităţi de servicii cu valoare adăugată scăzută, cum ar fi comerţul cu amănuntul sau transportul rutier.

Industria auto este sectorul cel mai dependent de navetişti (46% din totalul forţei de muncă în 2011, faţă de 31% în 2002), fiind urmată de sectoare precum cel petrochimic, al extracţiei de minereuri, al construcţiilor, al serviciilor de resurse umane, al transportului aerian şi al silviculturii. Pe de altă parte, doar 3% din forţa de muncă din agricultură face naveta, având în vedere ponderea mare a ocupării informale în acest sector, în special în zonele rurale izolate. Cu toate acestea, sectoarele care adună în continuare cel mai mare număr de navetişti în cifre absolute sunt cele în care se înregistrează cei mai mulţi angajaţi la nivel naţional – construcţiile, comerţul cu amănuntul, transporturile, administraţia publică sau agricultura.

Sursa capital.ro

1,100 vizite totale, 8 vizite astazi

CEC Bank lansează contul separat de TVA ca urmare a ordonanţei privind plata defalcată a TVA

CEC Bank lansează Contul de TVA, destinat clienţilor persoane juridice impozabile înregistrate în scop de TVA, ca urmare a publicării Ordonanţei nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA. 

Acest produs va fi disponibil clienţilor ulterior datei de 1 octombrie 2017, conform reglementarilor naţionale, se arată într-un comunicat al CEC Bank.

Contul de TVA va avea:

– comision 0 de deschidere şi închidere de cont;

– comisioane 0 la încasări intra şi interbancare;

– comision 0 la plăţi decontate în sistem intrabancar şi comisioane reduse cu 50% la plăţile interbancare efectuate prin intermediul CEC Bank Mobile Banking şi Internet Banking CEConline;

– comision 0 pentru depunerile în numerar efectuate de persoanele autorizate;

– comision 0 de administrare în cazul clienţilor care achiziţionează sau deţin Pachetul IMM CEC Bank, prin includerea în mod gratuit a contului în pachet.

Sursa zf.ro

1,176 vizite totale, nici o vizita azi

ATENŢIE! Amenzi usturătoare pentru firmele care nu se supun autorizării de mediu

Firmele care nu se supun autorizării de mediu, conform Legii 211/2011 privind regimul deşeurilor, şi nu s-au înscris încă în “Registrul operatorilor economici care nu se supun autorizării de mediu conform prevederilor Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor“ sunt pasibile să plătească amenzi cuprinse între 20.000 şi 40.000 de lei, avertizează experţii de mediu de la Green Environment Support.

 

Firmele menţionate au avut ca termen-limită data de 18 iunie 2017 pentru a se înscrie în Registrul naţional, adică la 30 de zile de la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 739/11 mai 2017, care reglementează procedura de înregistrare a operatorilor economici care nu se supun autorizării de mediu. Ordinul priveşte următoarele categorii de firme:
• Comercianţii care nu intră fizic în posesia deşeurilor (acei comercianţi de deşeuri care nu deţin deşeurile fizic, nu le transportă, nu le valorifică sau elimină, ci doar intermediază transferuri de deşeuri între cel care produce deşeurile şi valorificator)
• Brokerii (conform Legii 211/2011, aceştia pot fi orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor)
• Transportatorii rutieri de deşeuri nepericuloase

• Operatorii economici care fac obiectul derogării de la cerinţele de autorizare, conform Legii 211/2011 privind regimul deşeurilor (de exemplu, operatorii care îşi valorifică propriile deşeuri nepericuloase, precum rumeguşul sau lemnul, prin tratare termică cu recuperare de agent termic sau firmele care îşi reciclează sau reutilizează sub diferite forme propriile deşeuri, chiar dacă nu desfăşoară activităţi autorizabile din punctul de vedere al mediului).

 

La rândul lor, operatorii economici care desfăşoară activităţi de comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor, fără a intra fizic în posesia acestora, şi care deţineau autorizaţie de mediu la data intrării în vigoare a Ordinului de ministru, aveau obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia, să notifice autorităţile competente şi să solicite înregistrarea în Registru.

„Prin Ordinul nr. 739/11 mai 2017, autorităţile române, prin Ministerul Mediului, urmăresc reglementarea (identificarea, înregistrarea şi controlul) operatorilor economici care gestionează deşeuri şi care în acest moment nu au obligaţia de a solicita şi obţine autorizaţia de mediu. În lipsa unui Registru naţional, firmele cu activităţile menţionate mai sus nu pot fi identificate şi există riscul  desfăşurării unor activităţi ilegale, cu impact asupra mediului (abandonarea deşeurilor, transportul acestora către operatori neautorizaţi, eliminarea/valorificarea deşeurilor la sediul propriu fără respectarea normelor în vigoare etc.)”, explică Viorel Ionescu, consultant de mediu la Green Environment Support.

Registrul naţional este public şi oricine este interesat îi poate identifica pe toţi cei care desfăşoară în mod legal anumite activităţi (transport deşeuri nepericuloase, eliminarea propriilor deşeuri, diferite activităţi de valorificare a deşeurilor etc.). Lista firmelor vizate de Ordinul nr. 739/11 mai 2017 poate fi consultată pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM) şi este actualizată lunar.

Pentru a figura în Registrul naţional, firmele menţionate trebuie să depună documentaţia specifică la sediul ANPM sau să o transmită prin poştă. Pentru analiza documentaţiei se percepe o taxă în valoare de 500 de lei care se achită în contul menţionat de ANPM, pentru fiecare tip de activitate pentru care se solicită înregistrarea. Numărul de înregistrare în Registru are o valabilitate de 5 ani.

Toţi operatorii economici înregistraţi în Registru au obligaţia de a ţine evidenţa gestiunii deşeurilor generate din activitate şi să le raporteze conform cerinţelor art. 49 din Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă operatorii economici nu mai desfăşoară activităţi pentru care s-a solicitat înregistrarea în Registru, au obligaţia de a solicita radierea, în termen de 30 de zile de la încheierea activităţii şi vor prezenta raportarea deşeurilor generate, pentru intervalul de timp dintre sfârşitul perioadei de referinţă a ultimei raportări şi data cererii de radiere. De asemenea, orice modificare apărută în activitatea operatorului economic trebuie notificată în termen de 30 de zile şi se transmite către ANPM, împreună cu documentele justificative.

Autorităţile competente care pot efectua activităţi de inspecţie şi control, în vederea respectării prezentului ordin sunt Garda Naţională de Mediu şi comisariatele teritoriale ale acesteia.

 

Sursa www.curierulnational.ro

952 vizite totale, 3 vizite astazi

Robor la 3 luni a ajuns astăzi la 1%, pentru prima dată de la începutul lui 2016

Indicele la care băncile se împrumută între ele pe piaţa interbancară şi care intră în componenţa dobânzilor variabile ale creditelor pentru firme şi populaţie, Robor la 3 luni a ajuns astăzi la 1%. Acest nivel record nu a mai fost înregistrat din data de 5 ianuarie 2016. Cel mai mic nivel din istoria indicelui de referinţă a fost în septembrie 2016, de 0,64%.

Indicele Robor la 3 luni, cel care intră în componenţa a peste 60% dintre creditele luate de români a ajuns astăzi la 1% şi semnalele sunt în continuare de creştere a acestuia. Chiar dacă pare nesemnificativ sau oricum o diferenţă mică faţă de rata de bază, majorarea acestui indicator va conduce la creşterea ratelor la credit. Astfel, potrivit unor calcule făcute de o bancă comercială, la un credit de 270.000 lei cu dobândă 3,97%, marja fixă 3% + robor 0,97% – rata lunară era săptămâna trecută de 1.858,60 lei. Săptămâna aceasta rata va suporta o ajustare de dobândă de 0.03%, iar până la sfârşitul anului majorarea va fi de 0,1% ceea ce va conduce la o majorarea a ratei la 1.876 lei şi o dobândă de 4,1%.

Analiştii financiari, în special cei ai ING Bank, se aşteaptă ca la următoarea şedinţă a BNR, din 7 octombrie, banca centrală să modifice coridorul facilităţilor permanente, în sensul majorării cu 0,25 puncte procentuale de bază a dobânzilor percepute pentru depozitele băncilor la BNR şi a reducerii cu aceeaşi valoare la facilitate de credit. „În aşteptarea acestei măsuri, piaţa a început deja să înglobeze indicatorul Robor la trei luni, cel care stă la baza calculelor dobânzilor la creditele în lei. Previziunile ING Bank merg către un Robor de 1,1% la sfârşitul lui 2017 şi 2,10% la sfârşitul anului viitor”, a declarat Ciprian Dascălu, economist şef ING Bank.

În plus, reprezentanţii BNR au atras atenţia că viteza de creştere a creditului pentru populaţie raportat la PIB a depăşit pragul de semnal impus de Uniunea Europeană, iar continuarea acestui trend va atrage după sine reducerea gradului de îndatorare al populaţiei, cel mai probabil până la 55%. Practic, majorarea dobânzilor în condiţiile unor credite preponderent în lei va aduce sistemul bancar la situaţia de dinainte de criza financiară din 2008. Singura diferenţă între atunci şi acum este faptul că atunci sistemul bancar era expus pe riscul de curs valutar, iar acum este expus la riscul de dobândă.

Sursa economica.net

969 vizite totale, nici o vizita azi

România este strivită între IT-işti şi ingineri, la o extremă, şi paznici şi videochat, la cealaltă extremă

Nu ştiu dacă aţi observat, dar România este cotropită de paznici şi bodyguarzi, ori foarte tineri, raşi în cap şi umflaţi de muşchi, ori foarte seniori, slabi şi epuizaţi de ultimii 27 de ani în care nu şi-au găsit locul. În orice magazin, supermarket, companie, locaţie intri şi dai de un paznic sau un bodyguard care pierde timpul pe acolo. Pentru acest job, plătit cu salariul minim pe economie (1.450 de lei brut) sau puţin peste, în funcţie de oraş, plictiseala este cel mai mare duşman, cum trec cele 8 ore.

De asemenea, pentru fete videochatul a venit ca o soluţie de salvare din sărăcie, fără a mai ajunge pe străzile din Occident.

În Bucureşti, la ieşirea din metrou în Piaţa Romană sau la Coloane, aproape orice fată este abordată de un tânăr care îi dă un flayer despre videochat şi cât poţi să câştigi de acolo, cu acte în regulă. Unul din cele mai mari videochaturi din Bucureşti, LTV Network, a raportat pentru 2016 afaceri de 30 mil. lei (6,7 mil. euro).

Un barman dintr-o pizzerie din Capitală, care a lucrat mai bine de 10 ani în Occident, dar care s-a întors acasă pentru că reuşeşte acum să rămână cu mai mulţi bani în mână la final de lună în Bucureşti decât la Milano, răbufneşte:

Nimeni nu mai vine să lucreze, să fie ospătar sau picoliţă. Decât să stea 12 ore în picioare şi să ia 100-200 de lei pe zi, mai bine se face paznic sau se duce la videochat. Unde ne vom duce aşa?

Vasile Deac, proprietarul unei fabrici de mobilă din Baia Mare, este revoltat:

Absolvenţii de liceu nu vor să se trezească la 5 dimineaţa şi să lucreze pe salarii de 1.500 de lei net. Mai bine stau pe ajutorul de şomaj şi pe banii părinţilor. Noi nu putem oferi salarii de 3.000 sau 4.000 de lei. Toată lumea vrea IT, nimeni nu mai vrea să lucreze în industrie.

Luchi Georgescu, cea care controlează afacerea cu mezeluri Meda, strigă în pustiu:

 Ajutoarele sociale date de stat au stricat piaţa muncii şi au contribuit la ceea ce se întâmplă acum. Cu toate că salariile cresc, oameni nu se găsesc.

La polul opus, IT-ul aspiră toată crema care iese de pe băncile facultăţilor. La o medie salarială de 6.000 – 7.000 de lei net, cât poate să ia un programator doar cu câţiva ani vechime, multinaţionalele şi companiile din IT, cu birouri state of art, în mijlocul oraşului şi lângă malluri, sunt în topul preferinţelor pentru cei care caută de lucru.

Nici sectorul bancar nu mai poate face faţă IT-ului, ca ofertă salarială. Acum sensul este invers, din bănci în IT.

La finalul săptămânii trecute, compania americană Fitbit, cunoscută pentru celebrele gadgeturi de monitorizare a activităţilor fizice, a anunţat că recrutează 200 de oameni la Bucureşti, pe lângă cei 100 pe care îi are deja.

Wipro, una dintre cele mai mari companii la nivel mondial în domeniul consultanţei şi serviciilor outsourcing, a anunţat că mută proiecte în România pentru a dezvolta sisteme multimedia şi are nevoie de 500 de ingineri.

Cea mai mare bancă germană, Deutsche Bank, a iniţiat un program de repatriere a românilor din afară, care lucrează în multinaţionale, pentru centrul de tehnologie de la Bucureşti, unde trebuie să ajungă repede la 1.000 de oameni. Iar salariile oferite nu sunt chiar aşa mici.

Microsoft are un centru la Bucureşti, care deserveşte Europa şi Africa, unde salariile oferite inginerilor depăşesc 2.000 de euro net.

La cealaltă extremă, nimeni din celelalte industrii nu poate să se apropie în acest moment de ingineri şi IT-işti fără să-şi destabilizeze bugetele de salarii.

Piaţa muncii este oglinda businessului: fie avem multinaţionale şi câteva companii româneşti mari şi foarte mari (sunt numai 3.100 de companii care depăşesc cifra de afaceri de 10 mil. euro), fie avem 600.000 de companii mici şi foarte mici, unde o cifră de afaceri de 100.000 de lei pe an este o excepţie.

La mijloc există un gol de companii şi resursă umană care an de an este din ce în ce mai mare. Companiile româneşti pierd lupta pentru atragerea talente în favoarea multinaţionalelor, iar în acest fel pierd business şi contracte şi nu pot să ţină pasul cu piaţa.

Foarte mulţi antreprenori români se întreabă unde este creşterea economică, cea mai mare din Europa, pentru că în conturile lor nu se vede nimic şi nu pot să facă faţă creşterilor salariale din piaţă şi de la stat.

Conform unor studii făcute de eJobs, cel mai mare portal de recrutare online, aşteptările de creştere salarială ale noii generaţii sunt de 1.000 de lei net faţă de salariile actuale. Nu multe companii îşi permit aceste aşteptări salariale, iar în aceste condiţii vor pierde sânge.

Din păcate, România este strivită între extreme, între paznici şi videochat şi IT-işti şi ingineri.

Sursa zf.ro

801 vizite totale, nici o vizita azi

Superjoburi pentru vorbitorii de română, în marile orașe europene

Mai multe companii importante, active în vestul și centrul Europei, recrutează persoane care vorbesc limba română. Astfel de locuri de muncă pot fi găsite în aproape toate capitalele europene și în alte orașe importante, din Viena, Praga sau München, până la Londra, Amsterdam sau Dublin.

Viena, Austria

MGI Recruitment: Absolvenți de Business

Agenția de recrutare MGI Recruitment este în căutare de absolvenți ai unei facultăți cu profil economic, dispuși să-și înceapă cariera într-o companie în domeniul logisticii. Posturile disponibile sunt de stagiar și entry level, iar persoanele acceptate vor lucra cu clienții și partenerii companiei, de pe tot continentul. Candidații trebuie să fi absolvit recent o facultate de business, marketing, administrarea afacerilor, management, relații internaționale, logistică sau turism, și să cunoască, pe lângă limba română, germana – la nivel B2. Salariile încep de la 2.250 de euro, plus un sistem de bonusuri motivant. Angajatorul va oferi sprijin pentru găsirea unei locuințe și pentru transport.

Sursa angajatorulmeu.ro

1,903 vizite totale, nici o vizita azi

HARTA mortalității firmelor: România, ”liderul trist” al UE

România avea cea mai mare rată a mortalității firmelor din Uniunea Europeană, în anul 2013, potrivit celor mai recente date disponibile, emise joi de Biroul european de statistică Eurostat. În schimb, Bucureștiul stătea bine la natalitatea firmelor, conform Eurostat Regional Yearbook 2017.

Thumbnail

În anul 2013, în toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, se închideau între 23% și 27% dintre firmele existente atunci, în sectoarele industriei, construcțiilor și serviciilor. România înregistra astfel cea mai mare mortalitate a firmelor din UE, mult peste media europeană, de 9%, potrivit Eurostat Regional Yearbook 2017.

Rate ale mortalității firmelor peste 12% au fost înregistrate în toate regiunile de dezvoltare ale Portugaliei și ale Slovaciei, în două regiuni ale Danemarcei, precum și în Letonia, Lituania și Polonia.

Thumbnail

În schimb, regiunea București-Ilfov este singura regiune de dezvoltare românească ce a înregistrat o rată a natalității firmelor de peste 12% în anul 2014. În medie, în 2014, 10% dintre firmele din Uniunea Europeană erau societăți noi (înființate în anul respectiv).

Cele mai mari rate ale natalității firmelor din UE în anul 2014 au fost întâlnite în Lituania (25,1%), Slovacia (cele 4 regiuni de dezvoltare ale țării au avut rate ale natalității firmelor de 18,8% – 20,4%), Portugalia (cele 7 regiuni au avut rate de 13,3% – 16,6%).

Sursa startupcafe.ro

1,951 vizite totale, 3 vizite astazi

BOROMIR urcă 14 poziții în Topul 100 al brandurilor românești, în anul 2017

A opta ediţie BrandRO a topului mărcilor româneşti „100 cele mai puternice branduri românești”, eveniment organizat de Revista Biz, a prezentat ieri rezultatele studiului realizat de compania de cercetare Unlock Market Research în 2017. Boromir Prod Fabricat in Buzau

Printre brandurile analizate se numără și BOROMIR, firmă  binecunoscută din domeniul producției și comercializării produselor de morărit și panificație, care desfășoară activități economice importante și în Județul Buzău, aflată pe un merituos loc 34 la nivel național, în urcare cu 14 poziții față de clasamentul de anul trecut.

BrandRo măsoară “puterea” mărcilor româneşti din perspectiva investiţiei de încredere şi afectivitate care le este acordată de către consumatori, fără a lua în calcul indici financiari și comerciali.

Studiul are la bază 1.000 de interviuri online şi este reprezentativ la nivel urban, la nivel de regiune, grad de urbanizare, împărţire pe sex şi vârstă a populaţiei între 18 şi 55 de ani. Performanţa mărcilor româneşti este măsurată în baza a trei indicatori: importanța mărcii, gradul de utilizare şi notorietatea ei.

Importanţa unei mărci pentru consumator a fost măsurată cu ajutorul metodologiei MaxDiff (Maximum Differentiation Scaling) și toate analizele, au fost realizate la nivel de categorie, în total având 10 categorii de produse. Respondenţii au realizat alegeri între calupuri de mărci, respectiv au ales care este cea mai importantă și care este cel mai puțin importantă marcă pentru ei. Aceștia au făcut alegeri multiple între combinații unice de mărci.

În urma acestor alegeri a fost calculat un indice de preferinţă pentru fiecare marcă care ulterior a fost analizat împreună cu indicele de importanţă al fiecărei categorii în parte, obținându-se astfel topul final.

Sursa Revista Biz

1,933 vizite totale, 3 vizite astazi

Criză de angajaţi în construcţii: e nevoie de 600.000 de muncitori, iar constructorii sunt dispuşi să crească salariile, dacă statul îi ajută

Planurile guvernanţilor de a construi mari proiecte cu bani europeni ar putea fi date peste cap. Şi asta pentru că în România sunt doar 377.000 de muncitori în domeniul construcţiilor. La investiţiile anunţate, chiar şi dacă doar o parte dintre ele ar fi realizate, necesarul este de 600.000 de angajaţi, atrage atenţia Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC). 

„Angajăm muncitori calificaţi în construcţii, în Germania. Salariu: 1700 de euro/lună + bonusuri. Program de nouă ore pe zi. Orele suplimentare sunt plătite cu 12 euro/ora”, aşa sună unul dintre sutele de anunţuri de recrutare a personalului calificat din domeniul construcţiilor.

Atraşi de salariile mai mari, zeci de mii de români au plecat în ţări precum Germania, Spania, Marea Britanie sau Austria, în speranţa unui trai mai bun. Iar constructorilor le lipsesc zidari, sudori, instalatori şi chiar şi şoferi.

Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii trage un semnal de alarmă.

„Preconizăm că în urmatoarea perioadă, dacă se va intampla ceea ce zic guvernanţii, politicienii, în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, şi dacă motorul privat functionează în continuare cum functionează acum, vor fi necesari aproximativ 600.000 de lucrători în domeniul construcţiilor. Pentru 2016, au fost declaraţi 377.000 de lucrători”, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă Cristian Erbaşu, preşedintele FPSC şi proprietarul Construcţii Erbaşu.

Un angajat calificat câştigă la o firmă de construcţii un salariu mediu brut de 3.500 de lei, spune Călin Bichir, directorul general al Acvatot.

„Pentru a atrage specialişti, putem face un efort să mărim acest nivel de salarizare, atâta timp cât există facilităţi. Totul este să reuşim să atragem munictori de calitate, pentru a mări productivitatea, şi în felul acesta vom putea mări salariile în mod substanţial. Dacă nu vom reusi să atragem această cateroie de muncitori şi vor veni muncitori mai puţin calificaţi, creşterile nu vor fi semnificative”, mai spune Bichir.

Aceasta este şi una dintre soluţiile prezentate de Bichir, care este şi vicepreşedinte al FPSC, pentru a pune punct valului de muncitori care părăsesc ţara. Pentru a putea creşte salariile, constructorii vor o reducere a fiscalităţii în privinţa taxelor pe salarii peste anumite limite.

Nu suntem naivi„, mai spune Bichir. „Sigur că nu vom reuşi să atagem toată comunitatea de români care este plecată la muncă în străinătate, însă mulţi dintre ei lucrează la negru sau în condiţii impropri. Vrem sprijinul guvernului în acest sens”, mai spune constructorul.

A doua soluţie identificată de FPSC este cea a calificării tinerilor care termină liceul sau facultatea. Mulţi dintre tineri preferă somajul decât o calificare în domeniul construcţiilor.

Cea de-a treia soluţie se referă la atragerea forţei de muncă din est. Nu doar în domeniul hotelier au fost aduşi muncitori din ţări exostice pentru noi, ci şi în construcţii. „În condiţiile în are Guvernul va demara programul de investiţii, pentru că aici e motorul economic, vom avea nevoie şi de anumite facilităţi pentru a atrage forţă de muncă din Republica Moldova, Bulgaria şi de ce nu, din Asia„, mai spune directorul general ala Acvatot.

Bog’Art aduce 100 de vietnamezi

Una dintre cele mai mari companii de construcţii din România, Bog’Art, va aduce 100 de muncitori din Vietnam. 

„Testăm şi această posibilitate. Este o soluţie pentru a acoperi acest deficit. Dacă analizăm la nivelul întregii ţări, cred că avem un deficit de aproape 30%. Alergăm toţi înnebuniţi să angajăm, iar tendinţa de creştere a salariilor este clară de la o zi la alta. Dacă azi discutăm de un salariul mediu brut de 4 euro/oră, tendinţa e sa crească spre 7-8 euro/oră, pentru un muncitor calificat„, spune Sorin Greu, directorul general al Bog’Art.

Constructorul are aproape 500 de angajaţi, iar pe toate şantierele proiectelor câştigate la licitaţie, lucrează circa 1.800 – 2.000 de muncitori.

Sursa economica.net

980 vizite totale, nici o vizita azi

Articole de portofoliu