Cum poţi să-i mai ţii pe tineri în oraşele din provincie, ca acestea să nu aibă soarta satelor şi comunelor care mor în fiecare zi după ce toţi au fugit de acolo?

Cu excepţia oraşelor mari din România, în marea majoritate a oraşelor mici şi mijlocii continuă în fiecare zi fenomenul de depopulare: cei tineri pleacă în străinătate sau, în cel mai bun caz, într-o urbe mai mare, la studii sau la muncă; zonele de origine rămân cu seniorii, ceea ce îmbătrâneşte peisajul urban şi aşa gri de plecările de până acum.

 

Cum mai poţi să-i ţii pe tineri pentru a nu închide oraşele de tot peste câteva decenii din lipsă de locuitori, aşa cum se întâmplă acum cu multe sate şi comune din România? Ce trebuie făcut şi de către cine?

Dacă te uiţi la politicile publice ale primarilor, şefilor de consilii judeţene, şefilor locali ai partidelor, ei au politici mai mult pentru cei de peste 60 de ani, pentru pensionari. Parcă toţi îi încurajează pe tineri să plece de acolo, parcă toţi primarii încurajează familiile să facă sau să-şi crească copiii la Milano, Barcelona sau în Bucureşti ori Cluj.

Bineînţeles că nu toate oraşele pot fi centre universitare, bineînţeles că nu toate pot atrage investiţii – nu ai oameni, dacă se poate tineri, nu vine nimeni să deschidă o fabrică. Dar cred că fiecare oraş îşi poate dezvolta o competenţă care să atragă interes în timp.

Dar pentru asta trebuie să dezvolţi afacerile private mici şi mijlocii care să adune generaţii în jurul unui antreprenor, unei idei, unui business. Nu toate oraşele pot să aibă fabrici cu sute şi mii de angajaţi, dar undeva poate să existe un centru, un atelier de la care să pornească cel mai bun scaun din România, cea mai bună clanţă sau cel mai bun pantof pentru oamenii de peste 100 kg, de exemplu. La Paşcani se fac scaune de maşină pentru copii, iar în jurul acestei afaceri s-a putut crea ceva pentru acel oraş.

Poate cineva din România vrea să facă cei mai buni ciorapi pentru bebeluşi la botez, pentru că la acel eveniment nu toată lumea vrea să cumpere de la Zara sau de la chinezi.

În acest moment, toate autorităţile locale fac tot posibilul să-i descurajeze pe tinerii din zonă să-şi creeze la nivel local propriile afaceri. Tinerii care termină o şcoală sau facultatea într-un oraş mai mare revin în familie, dacă!, cu ideea de a se angaja la stat, la instituţiile deconcentrate sau la filialele locale ale companiilor de stat.

Nimeni nu vrea să lucreze în firme private, unde se plăteşte mai prost şi toţi antreprenorii sunt văzuţi numai ca escroci. Dacă primarul sau şeful unui consiliu judeţean nu-şi bate capul – şi din păcate nu-şi bate capul! – să creeze un hub de mici afaceri, toată lumea ar fugi din acel oraş.

După cum arată lucrurile, nu sunt foarte mulţi primari care să încurajeze businessul local românesc. Iar pe investitorii străini îi aşteaptă ca să-i pârlească.

Firmele mijlocii şi mari care au sediul central în oraşele din afara topului 10 ar trebui să fie ţinute în palmă de către autorităţi şi comunitate, nu să fie vaci de muls de către cei din politic, de Fisc sau de toate instituţiile de control, aşa cum se întâmplă acum. Pur şi simplu trebuie să aibă protecţie locală, pentru ca în jurul acestei firme şi antreprenori să se adune tineri.

Dedeman are sediul central în Bacău, un oraş în cădere economică, după ce Sechelariu şi Hrebenciuc au ieşit din decor, primul prin moarte, celălalt cu ajutorul DNA. Dedeman şi fraţii Pavăl ar trebui să fie intangibili pentru Bacău, pentru că au banii şi pot crea centre de calificare, centre de servicii pentru businessul lor, care depăşeşte 1 miliard de euro pe an, şi unde să vină tineri din toată ţara. Dedeman poate crea cel mai mare centru de servicii pentru industria de bricolaj din Europa Centrală şi de Est.

Ikea a apărut de nicăieri acum 50 de ani dintr-un sat din Suedia, iar în timp s-a creat acolo o competenţă  în cercetare, design, dezvoltare şi branding care s-a răspândit în întreaga lume.

Vrei să conduci un magazin de bricolaj, nu neapărat în reţeaua Dedeman, ci poate în Cehia sau Polonia? În Bacău trebuie să existe cea mai importantă academie din această industrie, nu în Bucureşti, Cluj sau Timişoara. |n mod cert, o bună parte din tinerii care vor veni la această academie vor pleca – aşa cum se întâmplă cu academia lui Hagi de lângă Constanţa – dar sigur câţiva tineri vor rămâne acolo pentru a lucra în cercetare-dezvoltare, îşi vor întemeia familii, vor face copii şi vor da cunoştinţele mai departe.

Un alt exemplu care îmi vine în minte: când am fost la Craiova nu ştiam de ce sunt atât de multe magazine cu rochii de mireasă. O fată mi-a explicat că în Craiova există o tradiţie pentru rochii de mireasă, competenţă recunoscută la nivelul întregii ţări.
Pe lângă fotbal şi talentul nativ de vânzători, în Oltenia s-ar putea crea cea mai mare competenţă în producţia şi designul de rochii de mireasă, aş zice.

Nu toate oraşele din România pot avea centre de IT care să fie recunoscute de toată lumea. Cunosc un antreprenor român care deţine o firmă de hackeri, oficială, care vrea să dezvolte la Râmnicu Vâlcea o şcoală de hackeri cu ajutorul primarului şi autorităţilor locale.
Gigantul american Amazon a dezvoltat la Iaşi o competenţă locală în servicii IT, dar Iulian Dascălu, regele mallurilor, nu a creat o şcoală pentru România şi pentru alte ţări pentru dezvoltarea de competenţe în privinţa meseriilor specifice unui mall. Şi tot ne plângem că vin investitorii străini şi ne cumpără talentele!

Dan Ostahie, patronul Altex, poate crea la Piatra Neamţ, de unde este el, o şcoală pentru magazinele de electrocasnice, unde să vină lume din Bucureşti, din Sibiu, din Constanţa să înveţe trei ani cum se conduce un magazin de acest gen.
Senzaţia mea este că toţi aceşti antreprenori români care s-au ridicat din oraşele din afara topului 10 preferă să dezvolte business în altă parte, fără să mai întoarcă ceva la nivelul oraşului de unde au pornit.

Bineînţeles că în Focşani nu este business ca în Bucureşti sau Cluj, dar pot fi dezvoltate centre de pregătire pentru toată reţeaua, cu masă, casă şi bani deasupra.

Iar a treia idee – oricum niciuna dintre ele nu este ceva ieşit din comun – este ca autorităţile locale să ofere locuinţe gratis tinerilor care vor să se stabilească într-un oraş: dacă stai două decenii şi mai faci şi un copil, casa este a ta. La câte terenuri sunt libere, la câţi bani sunt la Ministerul Dezvoltării, se pot găsi câteva milioane de dolari pentru aceste locuinţe care să aibă 100 de metri pătraţi, nu 50.
Fără tineri, fără familii tinere, nu doar satele şi comunele vor muri, ci şi oraşele.

 

Sursa Ziarul Financiar

279 vizite totale, nici o vizita azi

Regulile simple pentru smart shopping

Smart shopper sau clientul inteligent, conform definiției, este o persoană dispusă să investească efort și timp, căutând informații legate de produsele pe care vrea să le cumpere şi utilizând apoi toate aceste detalii pentru a lua cea mai bună decizie.

Un astfel de smart shopper trebuie, în primul rând, să cunoască foarte bine piața, atunci când vine vorba de produsul pe care dorește să îl achiziționeze. Cum poate face acest lucru orice consumator? Sfatul nostru este să folosești internetul, pentru că vei găsi informația mult mai rapid și mai ușor decât dacă umbli prin magazine, spune Veronica Constantinescu, Garanti Bank, Cards Product Development Manager.

1. Verifică evoluția prețului pentru produsul pe care ți-l dorești.

Există o multitudine de site-uri unde poți să vezi cum a evoluat prețul în ultimul an. În felul acesta identifici sezonalitatea prețurilor;

2. Activează alerta de preț.

Majoritatea site-urilor care vând produse online oferă posibilitatea setării unei alerte de preț: selectezi produsul pe care îl dorești și suma maximă pe care ești dispus să o plătești, iar în momentul în care prețul produsului scade, ajungând la limita indicată de tine, vei fi anunțat prin email;

3. Așteaptă momentul potrivit.

Sunt magazine online care, la adăugarea produsului în coşul de cumpărături sau în lista de articole favorite, îți vor propune un discount adițional în cazul în care îl lași în coș, fără a-l cumpăra imediat.

După cunoașterea pieței, al doilea pas în procesul de smart shopping este identificare produsului financiar care te poate ajuta să cumperi respectivul produs. În cazul shopping-ului, care nu se referă la achiziția de bunuri imobiliare sau autoturisme, în cele mai multe cazuri, cardul de cumpărături este produsul cel mai potrivit.

Din fericire pentru cumpărători, în România, cardul de cumpărături cu rate fără dobândă reprezintă un instrument de plată foarte popular.

Majoritatea băncilor oferă această variantă de plată, fie prin rețelele proprii de comercianţi parteneri, fie prin rate către orice comerciant, indiferent de existența prealabilă a unui parteneriat.

Dacă optezi pentru plata prin intermediul unui card de cumpărături, pe lângă faptul că poți plăti în rate fără dobândă, poți beneficia de recompense sub forma punctelor de loialitate, cashback, sau, chiar de asigurarea de protecție a cumpărăturilor, sau asigurarea de călătorie, în cazul în care planifici o vacanță.

Și în cazul alegerii unui astfel de card de credit, un cumpărător inteligent trebuie să investească timp în studierea ofertelor aferente cardului pe care îl deține deja, sau, dacă nu are un card, să studieze ofertele băncilor pentru a alege cel mai potrivit produs/ofertă.

Cum poți face acest lucru cel mai rapid, din nou apelând la internet:

1. Dacă ai deja un card de credit verifică pe site-ul băncii care sunt comercianţii parteneri, de la care poți achiziționa produsul de care ai nevoie, in rate; verifică și dacă prin plata cu cardul respectiv mai beneficiezi de reduceri adiționale. Există partneriate între bănci sau schemele emitente de carduri de credit (Visa și Mastercard) și retaileri, prin care poți beneficia de un discount adițional, însă, acest discount trebuie solicitat direct la casa de marcat.

2. Dacă nu ai un card de credit, atunci va trebui să extinzi căutarea și să verifici ofertele băncilor în ceea ce privește caracteristicile şi facilităţile oferite de cardul de credit.

Alegerea va trebui să se bazeze atât pe numărul de parteneri de rate, cât și pe frecvența derulării campaniilor  de rate, atât cu comercianţi parteneri, cât și în afara parteneriatelor.

De asemenea, îți recomandăm să alegi un card de credit care are și o schemă de loialitate, prin care să primești puncte bonus sau cashback. Astfel, plătind cu cardul acumulezi puncte sau cashback și în felul acesta acoperi costul de mentenanță al produsului, care poate varia între 40 și 60 Ron pe an, în funcție de tipul de produs.

 

Sursa Bancherul.ro

258 vizite totale, nici o vizita azi