Termenele până la care firmele trebuie să treacă la noile case de marcat

Calendarul introducerii caselor de marcat echipate cu jurnal electronic în locul aparatelor dotate cu role jurnal pe suport hârtie se modifică pentru firmele mijlocii și companiile mari, a decis miercuri Guvernul, printr-o ordonanță.

Potrivit unui comunicat al Guvernului, teremenele pentru trecerea la casele de marcat cu jurnal electronic vor fi:

  • Pentru utilizarea exclusivă a caselor de marcat cu jurnal electronic se introduce un termen comun, 1 iunie 2018, atât pentru firmele mari, cât și pentru cele mijlocii. Până acum se prevedea ca de la 1 ianuarie 2018 firmele mari să treacă la case de marcat cu jurnal electronic, iar de la 1 aprilie 2018, firmele mijlocii.
  • Se menține termenul de 1 august 2018 pentru firmele mici, să treacă și ele la casele de marcat cu jurnal electronic.
  • 1 august 2018  este și  termenul final de implementare pentru dotarea tuturor operatorilor economici cu aparate de marcat noi. Data la care se va interzice comercializarea aparatelor de marcat electronice fiscale dotate cu rolă pe suport de hârtie va coincide cu data limită la care utilizatorii au obligația să se doteze cu noile aparate de marcat, respectiv 1 august 2018, comparativ cu 1 octombrie 2017, termen prevăzut de legislația în vigoare.

Dotarea operatorilor economici cu case de marcat cu jurnal electronic și conectarea la sistemul informatic al ANAF contribuie la reducerea evaziunii fiscale, precum și la creșterea nivelului de fiscalizare și îmbunătățirea execuției veniturilor bugetare – consideră Gvernul.

Obligativitatea utilizării de aparate de marcat cu jurnal electronic de către operatorii economici şi eliminarea treptată a aparatelor de marcat cu rolă jurnal a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014, însă termenele inițiale au fost modificate ulterior. Situațiile în care contribuabilii au obligativitatea introducerii caselor de marcat electronic fiscale sunt specificate explicit de lege.

Conform OUG nr.28/1999 actualizată toți operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/ debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Reiese astfel că, operatorii economici care vând bunuri cu amănuntul sau prestează servicii direct către populație, au  obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

De la această obligație sunt exceptate încasările realizate din următoarele activități ( art 2 din OUG nr. 28/1999):

  • a) comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
  • b) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
  • c) transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
  • d) activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
  • e) activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
  • f) activităţile desfăşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
  • g) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
  • h) comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
  • i) serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
  • j) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
  • k) încasarea contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei şi canalizării, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet
  • l) efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
  • m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
  • n) activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Legea nr. 571/2003*) privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
  •  q) comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora ca produse consumabile.

De asemenea, prin Ordonanța adoptată de Guvern miercuri vor fi revizuite sancțiunile contravenționale prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, inclusiv prin stabilirea acestora pe un interval valoric și nu în cuantum fix, așa cum prevede legislația în vigoare, luându-se în considerare principiul proporționalității dintre faptă și sancțiune, promovat și de legea prevenției, precum și de practica judiciară în domeniu.

Sancțiunile revizuite intră în vigoare în  zece zile de la data publicării Ordonanței de Guvern în Monitorul Oficial al României.

Sursa startupcafe.ro

1,080 vizite totale, nici o vizita azi

ANPC a făcut publice rezultatele controalelor la instituțiile de credit. Acestea vor restitui clienților 17,77 milioane de lei în total

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a anunță rezultatele controalelor derulate la instituțiile de credit, în perioada ianuarie 2016 – iulie 2017. Verificările au vizat respectarea prevederilor legale în contractele de credit, însă documentul publicat nu conține numele instituțiilor financiare unde au fost găsite probleme.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a publicat rezultatele controalelor derulate la instituțiile de credit după ce premierul Mihai Tudose a solicitat acest lucru în ședința de Guvern.

„O rugăminte mare către Ministerul Economiei. La mine a ajuns o sinteză a activităţilor de control făcută de ANPC în sistemul bancar. Dat fiind faptul că ANPC e în coordonarea dumneavoastră, vreau ca acest raport să fie pe site, public”, a spus premierul Mihai Tudose în debutul şedinţei de Guvern.

Şeful Executivului a afirmat că „va fi o lectură frumoasă şi interesantă pentru toată lumea”. „Nu e minic secret, că de asta l-a făcut, ca să ştim ce e acolo. Nu l-am citit, dar dacă e aşa de gros şi frumos cred că va fi o lectură frumoasă şi interesantă pentru toată lumea, că nu e de uz intern”, a mai spus Tudose.

Astfel, în perioada 27.11.2015 – 31.03.2016, ANPC a verificat respectarea prevederilor legale la incheierea contractelor de credit de consum, cu sau fara ipoteca, de catre bănci. Inspectorii autorității au încheiat 249 de Procese Verbale, cu amenzi in valoare totala de 1.743.000 lei.

Au fost restituite clienților sume în valoare de 1,097 milioane lei, 112.161 euro, 361.828 franci elvețieni si 361 dolari, în urma a 10.476 de reclamatii instrumentate la nivel national.

Cel de-al doilea control a avut loc în perioada 08.05.2017 – 16.06.2017 și a vizat respectarea prevederilor legale la incheierea contractelor de credit de consum, cu sau fara ipoteca, de catre IFN-uri în intervalul 01.02.2017 – 05.05.2017.

În cadrul operatiunii au fost verificate 40 de institutii financiare nebancare. Pentru abaterile constatate ANPC a aplicat sanctiuni contraventionale, in valoare totala de 337.000 lei.

Inspectorii au dispus masuri de remediere a deficientelor constatate in termen de 15, respectiv 30 de zile; masuri de aducere la conformitate cu prevederile legale a contractelor in termen de 15, respectiv 30 de zile; masuri de incetare a practicilor comerciale incorecte; masuri de restituire a sumelor incasate fara temei legal in termen de 15 zile; masuri de corectare a oricaror neconformitati cu prevederile legale constatate in termen de 15 zile, precum si masuri de suspendare a derularii campaniilor publicitare pana la intrarea in legalitate.

Sursa economica.net

489 vizite totale, nici o vizita azi

Ce mai cumpără românii: hainele, electrocasnicele, vacanțele, mobila

Noi date de la Institutul Național de Statistică (INS), relevante pentru afacerile din comerț și producție, arată în ce măsură au cumpărat românii, în anul 2016, diverse categorii de produse.

Porivit statisticii citate de Agerpres, în anul 2016,

  • 30,2% dintre gospodăriile din România și-au permis, cu venitul net realizat, să își cumpere haine noi,
  • 18,1%, o vacanță de minimum o săptămână.
  • 6,4% și-au permis înlocuirea mobilei uzate și/ sau demodate,
  • 13,3% și-au luat produse electrocasnice,
  • 11,7% au mers la spectacole de teatru sau cinema,
  • 16,1% și-au putut permite cărți, ziare, reviste.

Sursa startupcafe.ro

376 vizite totale, nici o vizita azi

De ce vom rămâne săraci: fuga românilor din ţară şi declinul demografic vor afecta economia

Datele publciate de INS indică continuarea tendinţei de scădere a populaţiei, cu 122 mii, la 19.6 milioane în 2016, pe fondul sporului natural negativ şi migraţiei. Economiştii Băncii Transilvania spun că declinul populaţiei are impact nefavorabil pentru dinamica PIB-ului, afectând astfel întreaga economie. 

Aproape 210.000 de ro­­mâni au plecat în stră­i­­nă­tate anul tre­cut, nu­mărul aces­tora fiind în uşoară creştere (cu circa 15.000 de persoane) prin com­paraţie cu anul 2015, arată datele Insti­tu­tului Naţional de Statistică. Numărul e­mi­­­granţilor de anul trecut este la cel mai ridicat nivel din 2009 încoace. Ast­fel, numărul de emigranţi români nu sca­de, în ciuda faptului că salariile an­ga­ja­­ţilor români au crescut semni­fi­cativ în ul­ti­­mii ani, iar creşterea economică de a­nul trecut a plasat România pe primul loc în UE.

Anul trecut, o treime dintre cei 210.000 de români care au plecat în străinătate au fost tineri cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani, arată datele Statisticii. Migraţia în rândul tinerilor cu vârstă de muncă a continuat astfel să se accentueze, în ciuda faptului că salariile au crescut.

În 2016, salariul mediu pe economie a ajuns la 2.088 de lei net pe lună, în creştere cu 12% faţă de anul anterior şi dublu faţă de acum un deceniu. În 2007, în primul an de la integrarea României în Uniunea Europeană, când salariul mediu pe economie era în jur de 1.000 de lei net pe lună, aproape 550.000 de români au emigrat, acesta fiind anul cu cel mai mare număr de emigranţi români. Ulterior, numărul acestora a mai scăzut la valori cuprinse între 160.000 şi 200.000 de persoane pe an, însă tendinţa din ultimul an arată, din nou, o uşoară creştere.

 Sursa zf.ro

435 vizite totale, nici o vizita azi

Start-up Nation 2017: Controversa inovării

Antreprenorii care au promis că vor investi în echipamente inovatoare în cadrul programului Start-up Nation și-au sporit șansele să prindă finanțările de la stat, iar acum sunt ținta nemulțumirii unora dintre cei care nu au bifat inovarea și au pierdut. Programul Start-up Nation este finanțat și din fonduri europene, însă criteriul inovării are condiții mult mai lejere decât în practica de la fondurile europene, după cum explică un consultant chestionat de StartupCafe.ro. În schimb, ministrul pentru Mediul de Afaceri, Ilan Laufer, a dat asigurări că România nu va avea probleme în a deconta de la Uniunea Europeană bugetul de 500 de milioane de lei alocat în program pe partea de fonduri UE.

Cele 5 puncte care s-au obținut prin simpla bifare a criteriului inovării în planul de afaceri on-line au avut o greutate destul de mare în obținerea unui loc finanțat în programul Start-up Nation.

67% din cei circa 19.000 de aplicanți care s-au înscris corect în programul Start-up Nation au promis că 25% din bunurile pe care le vor achiziționa vor îngloba tehnologii inovatoare. 84,43% dintre cei finanțabili în buget au bifat inovare. Dintre cei care au picat sub linie, pe locurile nefinațabile, doar 53% au bifat inovare, arată statisticile de la Ministerul pentru Mediul de Afaceri.

Acum, după ce aproximativ 8.600 de firme s-au calificat pentru finanțarea de maximum 200.000 de lei de la stat, iar 10.300 au rămas pe dinafară, antreprenorii care au beneficiat de criteriul inovaței sunt ținta protestelor unora dintre aplicanții care au ”picat”.

Ce spun susținătorii principiului inovării

Cei care au bifat criteriul inovării în planul de afaceri și au obșinut 5 puncte în plus consideră că au îndeplinit condițiile prevăzute de procedura de implementare a programului Start-up Nation 2017.

”Caracterul inovativ se va demonstra la prima cerere de rambursare/cerere de plată prin dovada de la producator / furnizor ca bunurile achiziționate în proporție de minim 25% din valoarea planului de afaceri înglobează tehnologie/tehnologii si/sau softuri necesare desfasurarii activitatii nu mai vechi de 3 ani” – se arată în procedură.

Așadar, Ministerul pentru Mediul de Afaceri consideră să este suficient să primești de la producător sau de la furnizorul echipamentului un certificat prin care el arată că bunul respectiv conține o tehnologie care nu este mai veche de 3 ani. Fără brevete de inveție sau alte astfel de proceduri complexe.

”Orice echipament are de la producător un certificat în care este menționat când a fost înregistrată tehnologia în sine. Am gândit-o ca o modalitate prin care statul să dea anumite pârghii celor care aplică, să aibă acces la anumite software-uri, utilaje echipamente mai performante. Și lucrul acesta are în sine un element de inovare. Oamenii s-au informat, au înțeles cum se aplică și nu avem niciun fel de problemă” – a declarat ministrul pentru mediul de Afaceri, Ilan Laufer, întro conferință pe 16 august.

Ce spun contestatarii criteriului inovării

De partea cealaltă, unii dintre antreprenorii care au ”picat” la Start-up Nation pe locurile nebugetate, precum și o serie de consultanți de finanțări contestă corectitudinea criteriului inovării, așa cum este el enunțat în procedura programului.

Carmen Roșu, consultat pentru finanțări nerambursabile și fostă directoare în Ministerul Fondurilor Europene, a explicat, pentru StartupCafe.ro, că Start-up Nation, fiind un program finanțat parțial din fonduri europene, ar trebui să condiționeze criteriul inovării mult mai strict.

Ea a dat exemplul Programului Operațional Regional (linia de finanțare 2.2), în care criteriul inovării presupune îndeplinirea anumitor condiții:

  • ”Inovarea este o activitate din care rezultă un produs, bun sau serviciu, nou sau semnificativ îmbunătăţit sau un proces nou sau semnificativ îmbunătăţit, o metodă nouă de marketing sau o metodă nouă organizaţională în practicile de afaceri, în organizarea locului de muncă sau în relaţiile externe. Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinaţii ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.
  • Inovarea de produs (bun sau serviciu) reprezintă introducerea unui bun sau a unui serviciu, nou sau semnificativ îmbunătăţit în privinţa caracteristicilor sau modului său de folosire (aceasta poate include îmbunătăţiri semnificative în privinţa specificaţiilor tehnice, componentelor şi materialelor, software-ului incorporat, uşurinţei de utilizare sau a altor caracteristici funcţionale)
  • Produsele inovate pot fi noi pentru piaţă sau noi numai pentru întreprindere. O întreprindere poate avea inovare de produs chiar dacă acesta nu este nou pentru piaţă, dar este nou pentru întreprindere.
  • Inovarea de proces reprezintă implementarea unei metode noi sau semnificativ îmbunătăţite de producţie sau livrare (acestea pot include schimbări semnificative de tehnici, echipamente şi/ sau software), cu scopul de reducere a costurilor unitare de producţiei şi distribuţiei, să îmbunătăţească calitatea, să producă sau să distribuie produse noi sau îmbunătăţite semnificativ.
  • De asemenea, o întreprindere poate avea inovare de proces, chiar dacă ea nu este prima care a introdus procesul pe piaţă”.

Carmen Roșu invocă aici recomandările din manualul Oslo (Guidelines for collecting and interpreting innovation data, ediţia a III-a – OSLO MANUAL, OECD, European Commission, Eurostat, 2005, p.149).

Ea este nemulțumită și de faptul că , în condițiile actuale ale criteriului inovării din Start-up Nation, aplicanții care nu fac dovada inovării, deși vor pierde finanțarea, nu vor fi înlcuiți de alții, care au picat pe locurile nebugetate.

”Conform procedurii, la momentul plății dacă nu aduc certificatul de la producator/ furnizor se va pierde întreaga finanțare dar nu se va redistribui către alte firme înscrise în program. Nu este corect pentru cei care au întrebat producătorii dacă pot emite acest certificat, nu au bifat eronat 5 puncte, care pot face diferența” – spune consultantul.

StartupCafe.ro l-a întrebat pe minstrul pentru Mediul de Afaceri dacă există riscul ca, din cauza definiției crieriului inovării din programul Start-up Nation, statul să nu rușească să își deconteze de la Comisia Europeană cei 500 de milioane de lei alocați în contul finanțărilor europene nerambursabile.

El a dat asigurări că aceste cheltuieli vor fi eligibile pentru fndurile europene: ”Nu avem nicio problemă. Acest buget de 500 de milioane de lei îl avem ocupat deja. Cu toate aceste elemente, cei 500 de milioane sunt sume eligibile pe fonduri europene” – a spus ministrul Laufer.

În final, ar mai trebui menționat că inovarea este unul dintre obiectivele declarate ale programului Start-up Nation.

”Obiectivul principal al schemei de minimis îl constituie stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii și îmbunătăţirea performanţelor economice ale acestora, crearea de noi locuri de muncă, inserția pe piața muncii a persoanelor defavorizate, șomerilor și absolvenților, creșterea investițiilor în tehnologii noi inovative” – se arată în procedura de implementare a programului.

Sursa startupcafe.ro

672 vizite totale, nici o vizita azi

Topul celor mai valoroase zece branduri româneşti

Dacia este cel mai valoros brand românesc, cu o valoare de 1,2 miliarde euro, iar Dedeman, cu o valoare de 206 milioane euro, este cel mai valoros brand cu acţionariat 100% românesc, relevă raportul Brand Finance România 50.

Brandul auto Dacia este cel mai valoros brand românesc în 2017, şi de altfel singurul care depăşeşte un miliard de euro. „Dacia este un brand solid, popular, şi a fost practic singurul brand auto care putea fi cumpărat în România până în 1989. Preluarea de către Renault în 1999 a marcat un reviriment al brandului, iar astăzi Dacia este al doilea brand din portofoliul Renault ca vânzări, cu 90% din producţie vândută în 34 de ţări”, arată studiul.

În privinţa industriilor prezente în clasament, în afară de categoria „auto” care este cu totul singulară, sectorul de retail se distinge prin cele 10 branduri care valorează împreună peste 796 milioane euro. Cele mai valoroase între acestea sunt platforma de e-commerce eMAG şi retailerul Dedeman.

Ajuns astăzi al doilea cel mai valoros brand românesc, cu o valoare de 361 milioane euro, eMAG a fost înfiinţat de trei tineri antreprenori în 2001 într-un apartament de bloc – echivalentul local al „garajului” din Silicon Valley. Alimentat de investiţiile fondului global Naspers, care între timp a devenit acţionar majoritar, eMAG a crescut exponenţial, devenind cel mai mare retailer online din România. „Amazonul românesc” şi-a păstrat spiritul antreprenorial, adăugând constant noi categorii de produse pe platforma sa, în timp ce îşi continuă expansiunea în Europa de Est.

Al treilea cel mai valoros brand românesc, Dedeman, a excelat în modelul de business mai degrabă tradiţional al magazinelor de materiale de construcţii şi pentru amenajări interioare – dar a valorificat tendinţele moderne de amenajare a casei, bricolaj de tip do-it-yourself (DIY) şi comerţ modern (cash & carry). Cu o valoare de 206 milioane euro, este în acelaşi timp cel mai valoros brand cu acţionariat 100% românesc. Brandul a crescut şi prin extinderea perseverentă a reţelei naţionale – chiar şi în timpul crizei economice – depăşind competitori internaţionali puternici şi devenind lider incontestabil de piaţă.

Digi (RCS&RDS) este pe locul 5, cu o valoare de 150 milioane euro, fiind în acelaşi timp cel mai puternic brand de telecom – cu cote de piaţă importante în telefonia fixă şi mobilă, Internet şi date, televiziune prin cablu în România şi Ungaria, precum şi în Italia şi Spania, unde serveşte mari comunităţi de români. Brandul a crescut atât organic cât şi prin fuziuni şi achiziţii, şi a avut o prezenţă publică discretă până la listarea recentă la Bursa de Valori Bucureşti. Rămâne de văzut dacă noile rigori de transparenţă vor conduce la întărirea sau la slăbirea brandului în anii următori.

Cu o valoare de 112 milioane euro şi plasându-se pe locul 7, Bitdefender este cel mai valoros brand de tehnologie al României. Brandul de software antivirus a crescut puternic, alimentat de nevoia globală de protecţie în era revoluţiei digitale. În mod constant clasat ca fiind cea mai bună soluţie antivirus în topurile internaţionale, soluţiile Bitdefender ajung la sute de milioane de utilizatori în toată lumea ¬– cu un mare potenţial de creştere în Europa şi USA.

„Pentru cei care îşi pun numele personal la bătaie într-o afacere riscurile sunt evidente, dar reuşita face ca numele să devină o marcă de încredere pentru clienţi şi parteneri. Ion Ţiriac, faimosul şi originalul jucător de tenis din anii ’70, a făcut acest lucru, transformându-şi numele într-un brand; Brand Finance a evaluat brandul Ţiriac în diversele sale asocieri comerciale, ajungând la o valoare de 52 milioane euro, pe locul 15 în clasament. Experimentatul om de afaceri a dezvoltat afaceri în sectoarele auto, imobiliare, servicii financiare, energie etc. şi a creat treptat un holding care promite să dezvolte un brand puternic şi durabil”, arată studiul.

Branduri noi ca eMAG, Dedeman, Digi, Bitdefender or Ţiriac – create şi dezvoltate de antreprenori în ultimii 28 de ani – ocupă mai mult de jumătate din clasamentul Brand Finance România 50, generând o valoare totală de peste 1,5 miliarde euro.

Alte branduri valoroase au adunat o istorie lungă, uneori de peste un secol, iar unele dintre acestea sunt încă în proprietatea statului. Din păcate, astfel de branduri atât de importante pentru public – cum ar fi Tarom sau CFR – sunt neglijate de către statul-proprietar, în ciuda potenţialului lor considerabil. Cu toate acestea, există şi o excepţie notabilă, respectiv brandul CEC Bank, evaluat la 56 milioane euro. Acesta este un exemplu perfect despre cum lideri vizionari şi manageri performanţi pot întoarce soarta unui business de stat în declin, şi îl pot plasa între cei mai puternici concurenţi.

Brandurile bancare conturează un sector puternic în studiul Brand Finance România 50, iar trei dintre acestea se plasează între primele zece branduri. Pe locul 6, Banca Transilvania este cel mai valoros brand bancar românesc, evaluat la 130 milioane euro, în timp ce BCR şi BRD, evaluate la 111 şi respectiv 103 milioane euro, ocupă locurile 8 şi 9. Fondată de antreprenori cu viziune în inima Transilvaniei în 1993, banca cu acelaşi nume a depăşit rând pe rând competitori cu mai multă vechime şi mărime, în special în ultimul deceniu, ajungând astăzi a doua bancă din România după active. Succesul brandului său poate fi atribuit unei poziţionări convingătoare, care atrage cele mai dinamice segmente de clienţi.

„Brandurile sunt frecvent neglijate deoarece, în general, reglementările contabile curente nu permit reflectarea valorii reale a activelor necorporale în situaţiile financiare. Pentru a depăşi acest neajuns, jucătorii economici experimentaţi urmăresc valoarea brandurilor prin evaluarea lor periodică. A venit timpul ca brandurile româneşti să facă acelaşi lucru”, spune Mihai Bogdan, Managing Director, Brand Finance România

În plus faţă de analizarea brandurilor individuale, Brand Finance a inclus în prezentul studiu şi cele mai valoroase 10 portofolii de branduri, evaluate pentru acele companii care exploatează mai mult de un brand pe piaţă. Aceste 10 portofolii prezentate cuprind peste 40 de branduri locale cunoscute, dintre care cele mai valoroase au fost incluse individual în clasamentul România 50 2017. Astfel, Ursus Breweries are cel mai valoros portofoliu multi-brand local, evaluat la 115 milioane euro.

Firma de evaluare şi strategie Brand Finance evaluează branduri globale şi naţionale, cele mai valoroase branduri româneşti din 2017 fiind incluse în raportul Brand Finance România 50.

 

Sursa economica.net

742 vizite totale, nici o vizita azi

Cum văd managerii economia României în următoarele trei luni – sondaj INS

Managerii din industria prelucrătoare, construcţii, comerţul cu amănuntul şi servicii estimează o creştere a activităţii în următoarele trei luni, se arată într-un comunicat de presă al Institutului Naţional de Statistică (INS).

‘În cadrul anchetei de conjunctură din luna august 2017, managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni, creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +6%). Pentru activitatea de fabricare a altor produse din minerale nemetalice se va înregistra tendinţă de creştere mai semnificativă (sold conjunctural +25%). Pentru preţurile produselor industriale se prognozează creştere moderată în următoarele trei luni (sold conjunctural +7%).

Referitor la numărul de salariaţi se estimează relativă stabilitate, soldul conjunctural fiind de +3% pe total industrie prelucrătoare’, se arată în document.

Potrivit estimărilor din luna august 2017, în activitatea de construcţii se va înregistra pentru următoarele trei luni, creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +9%). Managerii estimează relativă stabilitate a numărului de salariaţi (sold conjunctural +2%).

În ceea ce priveşte preţurile lucrărilor de construcţii se preconizează creştere moderată a acestora (sold conjunctural +8%).

‘În sectorul comerţ cu amănuntul managerii au estimat pentru următoarele trei luni, tendinţă de creştere a activităţii economice (sold conjunctural +18%). Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale va înregistra creştere moderată (sold conjunctural +14%). Angajatorii prognozează pentru următoarele trei luni creştere moderată a numărului de salariaţi (sold conjunctural +12%). Pentru următoarea perioadă, managerii societăţilor comerciale estimează creştere a preţurilor de vânzare cu amănuntul (sold conjunctural +18%)’, informează INS.

Conform estimărilor din luna august 2017, spune Institutul, cererea de servicii (cifra de afaceri) va cunoaşte creştere moderată în următoarele trei luni (sold conjunctural +11%).

În sectorul de servicii se estimează relativă stabilitate a numărului de salariaţi (sold conjunctural +4%). Conform opiniei managerilor, preţurile de vânzare sau de facturare ale prestaţiilor vor avea tendinţă de relativă stabilitate (sold conjunctural +4%).

Sursa economica.net

395 vizite totale, nici o vizita azi

Relația proastă dintre șef și subaltern scade productivitatea în firmă (studiu)

O relație defectuoasă șef-subaltern influențează activitatea firmei și scade considerabil productivitate în muncă. 80% dintre angajații români recunosc că un conflict cu șeful le-ar distrage atenția și le-ar scădea capacitatea de concentrare. Totodată, mai mult de o treime dintre angajaţi recunosc că au o relație tensionată, principalele motive fiind sunt lipsa respectului, lipsa comunicării, favoritismul şi subaprecierea.

Pentru aproape 80% dintre angajați relația defectuoasă cu șeful le influențează productivitatea, iar 35% spun că au o relație tensionată cu șeful lor, principalele motive fiind lipsa respectului (89%), lipsa comunicării (88%), favoritismul și subaprecierea (86% fiecare), potrivit unui studiu realizat eJobs.

La polul opus, dintre cei care declară că au o relaţie bună sau foarte bună cu şeful lor (65% din totalul respondenţilor), 98% spun că acest lucru contribuie la creşterea productivităţii lor la job şi 86% consideră că relaţia bună cu şeful le influenţează pozitiv şi viaţa personală.

„Clişeu sau nu, relaţia şef-subaltern a devenit o preocupare reală a managerilor care îşi doresc să creeze un mediu de lucru orientat către performanţă. Mulţi angajaţi ajung să-şi părăsească locul de muncă din cauza relaţiilor nu tocmai plăcute pe care le au cu şefii” , a declarat Bogdan Badea, Head of Sales eJobs Group.

Potrivit sondajului 33% dintre respondenţi sunt prieteni cu şeful pe reţelele sociale, iar 53% spun că nu au superiori în lista de prieteni din social media, în timp ce restul de 14% declară că nu folosesc deloc astfel de reţele.

Dacă ar fi să preia poziţia şefului, doar 26% dintre cei chestionați consideră că s-ar descurca mai bine decât superiorul lor, în timp ce 33% nu cred că ar face faţă funcţiei, iar 41% nu ştiu cum s-ar descurca într-o poziţie de management.

Cei mai încrezători în capacitatea lor de a fi un şef mai bun decât superiorul lor actual sunt tinerii cu vârste sub 25 de ani.

Sondajul a fost realizat în perioada 15 iulie – 15 august a.c., pe un eşantion de 1.224 de angajaţi, toţi activi profesional în prezent, dintre care 26% ocupă poziţii de management şi 65% sunt cu studii superioare. Domeniile de activitate cu cea mai mare pondere în rândul respondenţilor sunt vânzări, inginerie, achiziţii şi transporturi.

Sursa startupcafe.ro

418 vizite totale, nici o vizita azi

DOCUMENT Se schimbă Codul de procedură fiscală: Răspunderea la insolvență / notarii și executorii să dea informații ANAF / inspecțiile fiscale

Guvernul va aduce o serie întreagă de modificări la Codul de procedură fiscală, potrivit unui proiect de ordonanță emis, joi, de Ministerul Finanțelor Publice. Firmele și persoanele fizice vor fi vizate de aceste modificări. Autoritățile vor să făcă schimbările numeroase prin ordonanță simplă, act normativ pe care Guvernul îl adoptă în vacanța parlamentară și intră în vigoare imediat după publicarea în Monitorul oficial.

Printre altele, schimbările se referă la obligarea notarilor și a executorilor judecătorești de a da organelor fiscale informații, la răspunderea solidară a responsabililor în cazul insolvențelor, la declararea sediilor secundare ale firmelor, la executarea silită a obligațiilor fiscale în funcție de valoare și de vechime, la mijloacele electrinice de vânzare a bunurilor sechestrate la licitație sau la extinderea utilizării serviciului electronic de comunicare cu contribuabilii Spațiul Privat Virtual și la alte autorități fiscale în afară de ANAF.

Potrivit notei de fundamentare, proiectul de ordonanță prevede următoarele modificări la CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ:

  • La art. 8 din Codul de procedură fiscală se propune ca în toate situațiile în care la organul fiscal se depun documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină fără ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română să nu fie luate în considerare de organul fiscal, în considerarea faptului că limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
  • La art. 11 din Codul de procedură fiscală se propune reglementarea expresă a formei sub care poate fi prezentat acordul scris al contribuabilului în cazul în care sunt solicitate informații despre acesta, respectiv acordul poate fi emis pe hartie sau poate fi emis in formă electronica semnat în condițiile legii.
  • La art. 23 din Codul de procedură fiscală se propune reglementarea unei noi situații de preluare a obligațiilor, respectiv persoana fizică, în nume propriu, preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta, potrivit legii, din activităţile economice desfăsurate de aceasta în mod independent sau profesii libere, precum si din asocieri si alte entităţi fără personalitate juridică, în cazul în care acestia au fost radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi.
  • Se propune la art. 25 din Codul de procedură fiscală introducerea unui nou caz de răspunere solidară în situația în care emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție refuză să vireze sumele de bani la solicitarea organului fiscal în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea garanției.
  • MFP spune că dispozițiile art. 2321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile în sensul că emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție are dreptul de a refuza plata în caz de abuz sau fraudă vădită.
  • Totodată se propune reglementarea unui nou caz de atragere a răspunderii solidare, respectiv atragerea răspunderii solidare a persoanelor care au determinat, cu rea-credință, acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în cazul debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței. Prin acestă propunere MFP spune că are în vedere descurajarea debitorului în ceea ce privește utilizarea resurselor sale bănesti, în alte scopuri decât cele de a achita obligatiile fiscale, precum și utilizarea abuzivă a legii insolventei.
  • În vederea usurării sarcinii de conformare fiscală, este necesară modificarea prevederilor actuale ale art. 32, în sensul exonerării contribuabilului/plătitorului de la obligaţia de a depune cerere de modificare a domiciliului fiscal, în situaţia în care domiciliul sau sediul social coincide cu domiciliul fiscal, având în vedere că administrația fiscală deține aceste date urmare fluxurilor zilnice ale schimbului de informații realizate electronic cu ONRC, în situaţia în care urmare modificării domiciliului/sediului social, acesta este si domiciliul fiscal. Totodată, în corelare cu această modificare s-a completat art. 36 cu o regulă privind momentul schimbării competenței de administrare, moment care este data schimbării sediului social.
  • Se propune ca la art. 47 să se reglementeze regulile privind comunicarea actelor administrative fiscale prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și refuzul de a primi acte administrativ fiscale în cazul în care comunicarea se face prin această modalitate, similar celor din Codul de procedură civilă, însă adaptate specificului raportului juridic fiscal.
  • De asemenea, prevederile art. 47 au fost reformulate pentru a asigura mai multă claritate procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale emise pe suport hârtie, astfel:

– regula generală de comunicare este cea prin poștă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

– dacă această cale nu a avut succes, se aplică regula de comunicare prin publicitate (publicarea unui anunț la sediul și pe pagina de internet a organului fiscal);

– dezvoltarea regulilor cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal pentru a permite organului fiscal posibilitatea comunicării actelor administrative fiscale prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și refuzul de a primi acte administrativ fiscale în cazul în care comunicarea se face prin această modalitate, similar celor din Codul de procedură civilă, însă adaptate specificului raportului juridic fiscal. Măsura are în vedere corelarea modalităților de comunicare a actelor administrative fiscale cu modalitățile de comunicare a actelor procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă;

– posibilitatea comunicării actului prin remitere sub semnătură la sediul organului fiscal ori de câte ori se solicită acest lucru de către contribuabil.

  • Crearea posibilității anulării, din oficiu sau la cererea contribuabilului/ plătitorului, a creanțelor stabilite prin acte administrative care au fost transmise organului fiscal în vederea recuperării și au fost anulate actele de stabilire a creanțelor. MFP spune că măsura are în vedere eliminarea problemelor întâmpinate de către organele fiscale centrale care au preluat spre administrare creanţe fiscale sau bugetare stabilite de alte instituţii, potrivit legii si necomunicate contribuabilului conform prevederilor Codului de procedură fiscală de către aceste instituţii, care au fost contestate în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare si soluţionate în favoarea contribuabilului/plătitorului.

  • Se propune reformularea alin. (1) al art. 67 în sensul eliminării notarilor publici și a executorilor judecătorești din enumerarea categoriilor de persoane care au dreptul de a refuza furnizarea de informații către organele fiscale, având în vedere următoarele:

a) Notarii publici și executorii judecătorești dețin informații și documente relevante din punct de vedere fiscal, privind patrimoniul persoanelor fizice, în speță cele referitoare la contracte de vânzare-cumpărare de imobile (din care rezultă alocări de fonduri ale persoanelor fizice care pot constitui elemente importante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit), documente aferente procedurii succesorale notariale (pe baza cărora se pot determina, ca surse de fonduri, venituri neimpozabile ale persoanelor fizice – acestea nu se declară organului fiscal), punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, recuperarea pe cale amiabilă a creanțelor și alte documente cu relevanță fiscală. Aceste informații sunt deosebit de importante în desfășurarea de către organele fiscale a activității de verificare a situației fiscale personale a persoanelor fizice, prevăzută la Capitolul IV – Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central al Titlului VI – Controlul fiscal din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

b) Conform prevederilor legale care reglementează activitatea notarială, respectiv cele ale Legii notarilor publici si a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public [art. 3 alin. (1)], iar actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul si semnătura acestuia, este de autoritate publică si are forţa probantă si, după caz, forţa executorie prevăzute de lege (art. 7).

c) Conform prevederilor legale care reglementează activitatea executorilor judecătorești, respectiv cele ale Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătoresti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public [art. 2 alin. (1)] iar actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând stampila si semnătura acestuia, precum si numărul de înregistrare si data, este act de autoritate publică si are forţa probantă prevăzută de lege [art. 2 alin. (2)].

Prin urmare, în cazul notarilor publici și al executorilor judecătorești, MFP spune că apreciază  că interesul public ce caracterizează serviciile îndeplinite de aceste categorii profesionale prevalează asupra eventualelor considerente privind confidențialitatea informațiilor, mai cu seamă în ce privește furnizarea informațiilor relevante către organele fiscale.

  • Se propune ca serviciul de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă (SPV), dezvoltat la nivelul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să fie utilizat și de alte instituții/autorități publice, în scopul comunicării actelor emise către contribuabili/plătitori cât și în scopul depunerii de cereri, înscrisuri sau orice alte documente de către contribuabili/ plătitori. Instituțiile/ autoritățile publice care utilizează SPV efectuează orice adaptare a propriului sistem informatic astfel încât să poată utiliza SPV, acestea suportând și cheltuielile ocazionate de adaptarea sistemului informatic propriu.

  • Totodată protocolul încheiat pentru utilizarea SPV, va conține și norme cu privire la obligațiile ce reies Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cât și instituțiilor/autorităților publice care solicită comunicarea actelor prin SPV pentru adaptarea sistemelor. Precizăm faptul că una dintre măsurile aflate în responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice, incluse în Planul integrat pentru simplificarea procedurilor administrative aplicabile cetățenilor (Planul integrat), pentru perioada 2015- 2020, astfel cum a fost aprobat de Comitetul naţional pentru coordonarea implementării Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020 (CNCISCAP), o reprezintă Extinderea spațiului privat virtual (SPV) de la nivelul MFP la nivelul altor servicii publice (spre ex. în relația cu MDRAP, autoritățile administrației publice locale etc.). Măsura, astfel cum este cuprinsă în Planul integrat, se referă la următoarele:

– dezvoltarea schimbului electronic de documente între MFP și alte instituții publice (centrale și locale) cu privire la informațiile fiscale și de asigurări sociale:

– crearea unui punct unic de contact cu administrația publică centrală sau locală, în probleme de fiscalitate, proprietăți și asigurări sociale;

– accesul contribuabililor persoane fizice la SPV, pe baza unui singur set de credențiale de tip utilizator/parole/OTP, putând astfel comunica atât cu administrația centrală cât și cu cea locală;

– oferirea de servicii electronice într-un mod unitar contribuabililor și beneficiarilor de asigurări sociale, persoane fizice, gestionați atât de organele fiscale centrale cât și de cele 3.228 de organe fiscale locale.

– promovarea constantă și vizibilă a serviciului ”Spaţiul privat virtual” în cadrul grupului țintă, pentru fiecare serviciu electronic inclus.

– extinderea serviciului ”Spaţiul privat virtual” în etape, desfășurate succesiv sau în paralel până în 2018, pentru introducerea de noi servicii electronice și instituții publice în sistem

Asigurarea schimbului electronic de documente între MFP și celelalte instituții publice (centrale și locale) cu privire la informațiile fiscale și de asigurări sociale reprezintă un beneficiu pentru bugetul general consolidat.

  • Se propune completarea alin. (2) al 82 din Codul de procedură fiscală, in sensul clarificării faptului că și în cazul contribuțiilor sociale, în scopul administrării impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice codul de identificare fiscală este codul numeric personal, motivat de faptul că potrivit Titlului V din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice se realizează pe baza veniturilor declarate de acestea în declarațiile privind venitul realizat. Totodată, categoriile de venituri pentru care persoanele fizice au obligația depunerii declarațiilor privind venitul realizat, sunt reglementate de Titlul IV – Impozitul pe venit, din aceași lege. Codul numeric personal individualizează în mod unic o persoană fizică, potrivit legii, și ca urmare constituie un instrument de identificare al contribuabililor care datorează impozit pe venit, respectiv contribuții sociale obligatorii.

  • În plus, în vederea asigurării unei mai bune aplicări a prevederilor legale referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul în care contribuabilul are obligaţia de a depune declaraţia de înregistrare fiscală, se propune, la art. 82, reglementarea diferenţiată a acestui moment în funcție de diversele situații în care se pot afla contribuabilii (înfințare, stabilire în România, începerea activității, obținerea primului venit).

  • Pentru a facilita îndeplinirea de către instituţiile de credit a obligaţiei de transmitere a unor informaţii complete privind identificarea nerezidenţilor pentru care deschid conturi bancare, se impune reglementarea la art. 83 a obligaţiei instituţiilor de credit de a solicita organului fiscal atribuirea codului de identificare fiscală în cazul persoanelor fizice si juridice nerezidente care nu deţin un asemenea cod.

  • MFP spune că această normă nu înlătură dreptul persoanelor nerezidente de a se înregistra la organul fiscal, în mod direct sau prin împuternicit, caz în care instituția de credit nu mai are obligația de a solicita organului fiscal atribuirea codului de identificare fiscală.

  • Totodată, pentru a adapta denumirea marginală a articolului cu conținutul acestuia se impune modificarea denumirii marginale a art. 83 din Codul de procedură fiscală.

  • În plus, se propune ca pentru contribuabilii nerezidenți care nu au un sediu permanent pe teritoriul României să se comunice informații conținute în certificatul de înregistrare fiscală prin mijloace electronice, urmând ca documentul să se păstreze la organul fiscal până la ridicarea acestuia de către contribuabil sau de către împuternicitul acestuia.

  • În vederea asigurării unei mai bune predictibilităţi a textului de lege, se propune reglementarea la art. 85 a datei de la care curge termenul de 30 de zile de îndeplinire a obligaţiei de declarare a sediilor secundare de către contribuabili/ plătitori în funcție de modalitățile de înființare a sediilor secundare.

  • Astfel, pentru sediile secundare care se înregistrează/ menționează la Registrul comerțului – data înregistrării/menționării, iar pentru alte sedii secundare care nu se menționează/înregistrează la Registrul comerțului – data actului de înființare.

  • De asemenea, în scopul clarificării, simplificării si diminuării numărului de documente justificative ce trebuie anexate de către contribuabil/plătitor pentru îndeplinirea obligaţiilor declarative legate de înregistrarea fiscală, este necesară modificarea prevederilor actuale în sensul de a exonera contribuabilul/ plătitorul de obligaţia depunerii la organul fiscal central de copii ale documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie, în situaţia în care organul fiscal deţine deja documente doveditoare ale informaţiilor înscrise în declaraţie.

  • Se propune completarea condițiilor de inactivare/reactivare prevăzute de art. 92 din Codul de procedură fiscală, respectiv în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată sau al contribuabililor care au intrat în faliment, respectiv cazul contribuabililor pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptată o hotărâre de divolvare, să fie declarați inactivi doar dacă nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege.

  • Se propune la art. 103 reglementarea expresă a faptului că, declarațiile fiscale depuse la data depunerii acestora la organul fiscal necompetent. Pe cale de consecință, se propune totodată si reglementarea expresă a obligativităţii organului fiscal necompetent de a transmite respectivele declarații fiscale la organul fiscal competent într-un termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii declarației.

  • Se propune modificare art. 116 din Codul de procedură fiscală în sensul clarității textului în ceea ce privește dreptul organului de inspecţie fiscală ca în cazul inspecției prin sondaj să selecteze si perioadele fiscale aferente impozitelor, taxelor si contribuţiilor verificate pentru care se configureaza riscul fiscal. În cazul inspecției exhaustive, având în vedere că practic este imposibil (și ineficient) să fie verificate toate documentele și operațiunile(indiferent de relevanța lor din punct de vedere fiscal) se propune să fie verificate toate perioadele fiscale si în interiorul acestora documentele si operaţiunile semnificative.

  • Totodată, se propune înlocuirea termenului de verificare cu cel de inspecție, pentru a fi în concordanţă cu încadrarea reglementărilor în cadrul capitolului referitor la „Inspecția fiscală”, respectiv capitolul I din cadrul Titlului VI al Codului de procedură fiscală.

  • La art. 117 se propune extinderea perioadei care va fi supusă inspecției fiscale dacă organul de inspecţie fiscală constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale. În acest caz, extinderea perioadei se face cu respectarea dispozițiilor referitoare la rezerva verificării ulterioare.

  • Reglementarea la art. 134 a posibilităţii încheierii, pe perioada unei inspecții fiscale, de către echipa de inspecţie fiscală desemnată cu efectuarea inspecției fiscale, a unui proces-verbal de control inopinat, ori de câte ori în alte proceduri sunt necesare constatări în legătură cu operațiuni și obligații supuse inspecției fiscale în derulare. Cu alte cuvinte, în situația în care în alte proceduri se pune problema efectuării unor constatări necesare finalizării procedurii respective și care este în legatură cu contribuabilul/ plătitorul supus inspecției fiscale, echipa care se află deja în inspecție fiscală este competentă să efectueze și un control inopinat.

  • Se propune modificarea art. 138 din Codul de procedură fiscală în sensul eliminării activității preliminare de verificare fiscală prealabilă documentară. MFP susține că rațiunea acestei modificări constă în simplificarea procedurii de verificare a situației fiscale personale. În consecința eliminării activității de verificare fiscală prealabilă documentară, se propune reglementarea emiterii avizului de verificare înainte de începerea verificării situației fiscale personale.

  • Reglementându-se că solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și de venituri se face prin avizul de verificare, nu mai este necesar a se reglementa un termen de 15 zile pentru cazul în care solicitarea se face pe perioada verificării.

  • Codul de procedură fiscală stabilește faptul că, la începerea verificării situaţiei fiscale personale, persoana fizică verificată este informată că poate numi persoane care să dea informaţii.

  • Totodată, se propune reglementarea modalității prin care persoana fizică supusă verificării poate numi persoane care să dea informații.

  • În plus, se propune reglementarea modalității de efectuare a verificării în situația în care persoana fizică nu depune în termenul legal documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală și declarația de patrimoniu și venituri, respectiv prin utilizarea informațiilor și documentelor deținute sau obținute de organul fiscal central, potrivit legii.

  • Se propune modificarea art. 139 în sensul clarificării textului, astfel în scopul verificării situaţiei fiscale personale, organul fiscal central poate proceda la stabilirea, dacă este cazul, a bazei de impozitare, ajustată pe fiecare categorie de venit, precum și a creanței fiscale principale dar și stabilirea creanțelor fiscale accesorii.

  • Se propune eliminarea reglementării referitoare la prelungirea termenului în care trebuie făcută verificarea în situația solicitării de informații din străinătate, prevăzut la art. 140, având în vedere faptul că solicitarea de asemenea informații reprezintă o condiție de suspendare a verificării prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală. În plus, avand în vedere că nu mai există o verificare prealabilă documentară efectuată de organul fiscal, se propune ca durata verificării fiscale personale să fie de 365 de zile, în această perioadă fiind inclusă și perioada depunerii declarației de patrimoniu de către persoana supusă verificării, eventual obținerea de informații și documente de către organul fiscal în vederea efectuării verificării fiscale personale de la persoana fizică verificată sau de la alte persoane și analiza coerenței acestor documente și informații furnizate.

  • Se propune ca solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și venituri să se realizeze prin avizul de verificare.

  • Se propune excluderea din calculul duratei verificării situației fiscale personale a perioadei necesare pentru îndeplinirea audierii, întrucât perioada alocată pentru îndeplinirea procedurii de audiere în condițiile art. 9 alin (3) lit. b) ar afecta durata verificării situației fiscale personale.

  • Se propune modificarea art. 150 în sensul delimitării actelor care se întocmesc de organele fiscale respectiv faptul că procesele verbale constatatoare stau la baza actului de sesizare a organelor de urmărire penală.

  • Se propune ca organul fiscal, cu ocazia controlului fiscal, să aibă și acțiuni de prevenire și conformare.

  • În vederea creării unei singure cai de acces la informațiile referitoare la evidența creanțelor fiscale organizate de organul fiscal central se propune modificarea art. 153 alin. (3) în sensul schimbării competenței de emitere a ordinului privind procedura și condițiile de acces la evidența creanțelor fiscale de la președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală la ministrul finanțelor publice.

  • Se propune a se evita eventualele inechități prin calcularea unor obligații fiscale accesorii în cazul în care organul fiscal comunică contribuabilului decizii de impunere emise în baza unei declaraţii fiscale după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale. În acest sens, se propune la art. 155 reglementarea unui termen de scadenţă special, de 5 zile de data comunicării deciziei. Prevederea urmează a se aplica numai dacă contribuabilul depune declaraţia fiscală în baza căreia urmează să se emită decizia de impunere în termenul prevăzut de lege.

  • MFP sublinează că termenul de 5 zile este corelat și cu alin. (3) al aceluiași articol și care se aplică în cazul emiterii deciziilor de plăți anticipate comunicate după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal.

  • Pentru o mai bună claritate se propune ca termenele de plată reglementate la art. 156 din Codul de procedură fiscală să fie aplicabile și în cazul obligațiilor individualizate prin intermediul deciziei de impunere din oficiu în cazul în care aceasta a fost emisă după scadența obligației. În plus, se propune reglementarea unui termen de plată pentru diferențele stabilite prin declarații fiscale rectificative.

  • Se propune completarea lit. a) a alin. (2) al art. 157, în sensul introducerii în sfera obligațiilor fiscale care nu sunt considerate restante a obligaților fiscale care trebuie achitate într-un anumit termen întrucât reprezintă condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată, având în vedere faptul că, până la finalizarea înlesnirilor la plată/pierderea valabilităţii înlesnirilor la plată, obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirilor la plată, achitate cu întârziere, dar în termenele suplimentare, prevăzute la art. 194 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, nu ar trebui să fie incluse în categoria obligaţiilor fiscale restante.

  • De asemenea se propune două noi situații de excepție, în sensul că nu sunt considerate obligații fiscale restante, obligațiile care nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă, ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia, potrivit legii precum și creanţele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, precum și creanţele fiscale înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care sa realizat valorificarea bunului cu plata în rate potrivit art. 253, în limita diferenţei de preţ.

  • În plus, pentru clarificarea textului alin. (3) al art. 157, se propune completarea acestuia, în sensul că, regula astfel stabilită este una generală, aplicabilă de către organul fiscal în analizele efectuate, nu numai în situația în care se eliberează un certificat de atestare fiscală.

  • Se propune modificarea alin. (5) al art. 158 în sensul stabilirii categoriilor de persoane fizice pentru care certificatul de atestare fiscală poate fi utilizat în perioada de până la 90 de zile de la eliberării. Astfel, în cazul persoanelor fizice care desfăsoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, ori în cazul altor entităţi fără personalitate juridică, termenul de valabilitate al certificatului de atestare trebuie să fie de 30 de zile, având în vedere faptul că situaţia fiscală a acestora se poate modifica lunar, astfel încât informaţiile cuprinse în acesta trebuie să reflecte situaţia fiscală actualizată.

  • Se propune reglementarea, la art. 159 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, ca actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, fără certificat de atestare fiscală să fie lovite de nulitate relativă.  Astfel dobânditorul poate acoperi lipsa documentului prin plata obligațiilor datorate bugetului local. În plus, chiar în situația în care dobânditorul bunului va obține înregistrarea fiscală a acestuia și va acoperi obligațiile datorate bugetului local se poate face oricând constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare [art. 1249 alin. (1) din Codul civil] și de orice persoană interesată [art. 1249 alin. (2) din Codul civil].

  • Se propune la art. 160 reglementarea modului în care organul fiscal ia la cunostinţă despre finalizarea procedurii succesorale si împărţirea bunurilor succesorale, precum si reglementarea modului în care organele fiscale primesc informații din registrele naţionale notariale.

  • În acest context, modul de acces la registrele naţionale notariale va face obiectul de reglementare al unui ordin al ministrului finanţelor publice, aplicabil organelor fiscale centrale, precum si al unui ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice și fondurilor europene, aplicabil organelor fiscale locale, ambele ordine urmând a fi avizate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

  • În plus, se reglementează exceptarea notarilor publici de a solicita certificatul de atestare fiscală în cazul contribuabililor care la data decesului nu au avut alocat codul numeric personal sau în cazul în care se solicită un certificat de calitate de moștenitor.

  • Se propune modificarea alin. (2) al art. 163 din Codul de procedură fiscală în sensul că în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile fiscale datorate.

  • Acestă propunere are în vedere următoarele considerente:

– volum redus de muncă si timp din partea contribuabililor pentru completarea ordinului de plată care va cuprinde toate obligaţiilor fiscale datorate;

– diminuarea cheltulielilor cu comisioanele bancare aferente documentelor de plată;

– diminuarea posibilităţii de a gresi în completarea documentelor de plată,

– diminuarea diferențelor dintre evidenţa fiscală si cea contabilă a contribuabililor, ceea ce conduce la scăderea timpului afectat pentru efectuarea punctajului dintre contribuabili si organele fiscale, pentru reglarea fisei pe plătitor;

– simplificarea modalităților de corecţie a erorilor materiale din documentele de plată întrucât potrivit procedurilor actuale acesta este foarte laborioasă, fiind necesară anularea distribuirii, reîntregirea sumei în contul unic urmată de o nouă redistribuire. Chiar dacă operaţiunile se derulează în sistem informatic, aceasta nu se realizează în mod automat, ceea ce conduce la faptul că timpul alocat de către inspectorii fiscali cu analiza acestei operaţiuni nu este neglijabil. În plus, ca urmare a acestor corecţii sau a depunerii de declaraţii rectificative fisa analitică pe plătitor este foarte mare si greu de urmărit.

  • Se propune modificarea alin. (9) al art. 165 din Codul de procedură fiscală în sensul reglementării obligației organului fiscal de comunicare a înștiințării privind stingerea creanțelor fiscale doar pentru debitorii care solicită acest lucru, având în vederea faptul că din practica organelor fiscale a rezultat că foarte mulţi debitori nu consideră utilă comunicarea unei înstiinţări privind stingerea obligaţiilor fiscale, din considerentul că au la dispoziţie si alte căi prin care pot obţine informaţii cu privire la situaţia lor fiscală, respectiv solicitarea de la organul fiscal competent a fisei pe plătitori, ori accesarea, pe pagina de internet a A.N.A.F., a informaţiilor privind stingerea obligaţiilor fiscale.

  • Se propune armonizarea prevederilor art. 168 alin. (12) si art. 236 alin. (2) din Codul de procedură fiscală cu prevederile Codului de procedură civilă, în sensul exceptării de la poprire și implicit a dreptului de a cere restituirea în cazul sumelor primite de debitori de la organizaţiie naţionale ori internaționale reprezentând finanțări pentru derularea unor programe sau proiecte.

  • Se propune reglementarea la art. 173 din Codul de procedură fiscală a faptului că, în cazul creanțelor administrate de A.N.A.F., obligațiile fiscale accesorii se vor comunica contribuabilului /plătitorului diferențiat, în funcție de vechimea, cuantumul obligațiilor fiscale accesorii și starea juridică a acestuia în vederea optimizării utilizării resurselor financiare și umane și orientarea acestora spre recuperarea sumelor cu valori semnificative, care să acopere și cheltuielile generate de emiterea și comunicarea deciziilor prin care se individualizează obligațiile fiscale accesorii.

  • Totodată, se propune ca prin ordin al presedintelui A.N.A.F. să se reglementeze faptul că pentru contribuabilii aflaţi în diverse stări juridice, respectiv, inactivi sau insolvabili cu venituri si bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale, comunicarea deciziilor de calcul al obligaţiilor fiscale accesorii să se realizeze o singură dată pe an, urmând ca la iesirea din această stare juridică să se actualizeze obligaţiile fiscale accesorii si să se aplice regula generală de administrare.

  • Se propune modificarea lit. b) a alin. (4) a art. 174 din Codul de procedură fiscală, având în vedere că din practica organelor fiscale centrale s-a constatat că este interpretat diferit momentul trecerii în evidenţa separată, astfel că si în ceea ce priveste calculul obligaţiilor fiscale accesorii trebuie reglementat acest lucru.

  • Pe de altă parte – spune MFP – trebuie reglementat faptul că dobânzile se datorează de la data iesirii din starea de insolvabilitate fără venituri si bunuri urmăribile.

  • Se propune, reglementarea expresă la art. 175 din Codul de procedură fiscală a faptului că prevederile referitoare la modul de calcul al dobanzilor, în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală, se aplică și pentru contribuțiile sociale.

  • Se propune includerea în sfera de aplicare a penalităţii de nedeclarare reglementată la art. 181 si a obligaţiei fiscale principale stabilite prin decizie de impunere emisă urmare procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale.

  • Totodată, se propune si regula de calcul a penalităţii de nedeclarare în acest caz, regulă care ţine cont de sfera de aplicare a procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale. Totodată pentru corelare cu această modificare se propune și modificarea alin. (4) al art. 176.

  • Se propune modificarea alin. (1) al art. 184 din Codul de procedură fiscală în sensul precizării exprese a faptului că eșalonarea la plată se acordă de către organul fiscal central pe o perioadă de cel mult 5 ani dacă sunt îndeplinite condițiile de acordarea a acesteia.

  • Se propune ca toate penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală să fie amânate la plată și anulate la finalizarea cu succes a eșalonării la plată față de actuala reglementare care prevede că se amână la plată în vederea anulării doar penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale eșalonate la plată. Astfel, în situația în care un contribuabil înregistrează obligații restante care reprezintă doar penalități de întârziere și dobanzi acesta poate obține practic anularea penalităților de întârziere dacă achită eșalonat dobanzile.

  • Este de precizat că această regulă nu se aplică situațiilor în care debitorii nu constituie garanții sau acestea sunt insuficiente, cu excepțiile prevăzute de art. 193 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, caz în care, penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată și se includ în eșalonare. Pe cale de consecință au fost modificate prevederile art. 186 alin. (4) și ale art. 208 din Codul de procedură fiscală.

  • Se propune, eliminarea de la art. 191 a trimiterii la certificatul de atestare emis de organul fiscal local reglementat la art. 159, pentru a se asigura corelarea textului cu procedura eșalonării aplicabilă de către organul fiscal central.

  • Se propune reglementarea la art. 192 a posibilității organelor fiscale de a stabili rate variabile, pe parcursul unui an, în funcție de posibilitățile reale de achitare a acestora, în cadrul unei proceduri de eșalonare la plată, având în vedere faptul că unii contribuabili/ plătitori, cum este cazul celor care au activități agricole sau a celor din domeniul construcțiilor, au producție sezonieră sau în anumite perioade din an au activitatea productivă întreruptă.

  • Se propune, la art. 193 alin. (3) reglementarea unei noi situații de excepție pentru categoriile de debitorii care nu trebuie să constituie garanţii, respectiv se propune ca și entitățile de drept public prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si funcţionarea Academiei de Stiinţe Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisesti” si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, cu modificările si completările ulterioare, să nu aibă obligația să constituie garanții motivat de faptul că acestea sunt similare cu entitățile de drept public prevăzute de art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiinţifică si dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările si completările ulterioare. Totodată, se propune, pe de o parte, instituirea interdicției de a garanta obligațiile fiscale pentru care se solicită eșalonarea la plată cu bunuri perisabile, în scopul de a nu se mai oferi posibilitatea aducerii drept garanţie a unor bunuri cu valabilitate redusă sau ușor depreciabile, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 247 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, această categorie de bunuri trebuie valorificată în regim de urgenţă.

  • Pe de altă parte, se propune instituirea obligației debitorului de a reconstitui/ reîntregi garanțiile într-o procedură de eșalonare la plată dacă bunurile aduse drept garanție sunt trecute în proprietatea altor persoane, prin hotărâri judecătorești definitive, ori bunurile s-au degradat ori deteriorat, la solicitarea organului fiscal, dacă garanțiile rămase nu sunt îndestulătoare.

  • De asemenea, pentru a se menţine în permanenţă nivelul garanţiilor, în vederea asigurării recuperării integrale a creanţei fiscale eșalonate, se propune ca, la solicitarea organului fiscal, garanția să fie reconstituită/reîntregită într-un termen de 15 zile de la data solicitării.

  • Se propune prelungirea termenului condiție, de la 90 de zile la 180 de zile, pentru achitarea obligațiilor fiscale care nu sunt incluse în eșalonare, având în vedere faptul că obligațiile fiscale născute în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală și data comunicării deciziei de eșalonare la plată, pot fi în cuantum semnificativ, ceea ce conduce la nerespectarea condiției în termenul de 90 de zile.

  • În plus, se propune instituirea unui termen în vederea reîntregirii garanției în cazul în care în procedura de eșalonare la plată debitorul solicită modificarea deciziei de eșalonare la plată prin includerea în eșalonare a unor obligații fiscale.

  • Din considerente de armonizare, în vederea aplicării unitare a prevederilor Codului de procedură fiscală se propune reglementarea expresă, la art. 195, a faptului că amenzile primite de un contribuabil care are o eșalonare la plată în derulare pot fi incluse în eșalonarea la plată prin modificarea deciziei de eșalonare.

  • În plus, se propune reglementarea expresă a posibilității schimbării regimului eșalonării la plată în cazul în care pe perioada eșalonării la plată debitorii solicită modificarea deciziei de eșalonare prin includerea în eșalonare și a altor obligații fiscale dar nu deține suficiente bunuri pentru a garanta aceste obligații, pentru eliminarea interpretărilor și asigurarea unei aplicări unitare a dispozițiilor legii fiscale.

  • Totodată, se propune reglementarea unei noi situații de modificare a deciziei de eșalonare la plată ca urmare a desființării sau anulării, în tot sau în parte, în procedură administrativă, a unui act administrativ fiscal în care sunt individualizate creanțe fiscale ce fac obiectul eșalonării la plată.

  • Se propune modificarea art. 199 în sensul introducerii unui nou alineat care să prevadă faptul că, în cazul contribuabililor care beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale nedeclarate și datorează penalitate de nedeclarare, în cazul pierderii valabilităţii esalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din esalonarea să se datoreze doar penalitatea de nedeclarare, nu și penalitatea de 5% prevăzută la art. 198.

  • Se propune crearea posibilității debitorului, care a pierdut o eșalonare la plată, de a solicita menținerea acesteia nu o singură dată pe perioada eșalonării ci o dată într-un an de eșalonare, pentru a veni în sprijinul contribuabililor care, din diferite motive, nu îndeplinesc condiţiile de menţinere a valabilităţii esalonării la plată cu consecinţa pierderii înlesnirilor la plată acordate.

  • Se propune, eliminarea din denumirea marginală a art. 201 a sintagmei majorări de întârziere, pentru a se asigura corelarea acesteia cu conținutul textului acestui articol.

  • Se propune modificarea art. 204 din Codul de procedură fiscală în sensul că pentru obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar să nu se mai acorde eșalonarea la plată motivat de faptul că, odată depusă cererea de eșalonare la plată sau este aprobată o eșalonare la plată și pe toată durata de valabilitate a acesteia, contribuabilul este ținut de respectarea termenelor de plată a obligațiilor referitoare la menținerea valabilității eșalonării la plată, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 194 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, și nu pe cele din Codul fiscal sau alte legi prin care se instituie impozite/taxe/redevențe (de ex. Legea minelor nr. 85/2003 sau Legea petrolului nr. 238/2004), precum și de faptul că domeniile pentru care se acordă autorizaţie, acord ori alt act administrativ similar, de către o autoritate competentă acționează de regulă întrun domeniu specific de importanță majoră, în care există risc de evaziune fiscală.

  • Este de precizat că, pentru acest caz nu sunt asimilate obligațiilor fiscale creanţele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoresti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, precum și amenzile de orice fel administrate de organul fiscal.

  • Cu alte cuvinte, pentru un debitor intră în sfera eșalonărilor la plată creanţele bugetare stabilite de alte organe si transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoresti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, precum și amenzile de orice fel administrate de organul fiscal dar nu intră în sfera eșalonărilor la plată obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar, respectiv obligațiile precizate în mod expres în Codul fiscal sau alte legi prin care se instituie impozite /taxe/ redevențe (de ex. Legea minelor nr. 85/2003 sau Legea petrolului nr. 238/2004)

  • De asemenea, în corelare cu propunerea de mai sus de la art. 204 se propune abrogarea alineatelor (2) și (3) ale aceluiași articol.

  • Se propune modificarea lit. d) a alin. (3) al art. 206 din Codul de procedură fiscală în sensul ca în categoria debitorilor cu risc fiscal mic să intre și aceia care nu au obligații fiscale restante mai vechi de 12 luni comparativ cu actuala prevedere care stabilește un termen de 6 luni. Prin acestă măsură se oferă posibilitatea mai multor contribuabili de a beneficia de eșalonarea la plată în condițiile stabilite pentru contribuabilii cu risc fiscal mic. Este de precizat că în acestă situație eșalonarea la plată se poate aproba pe maxim 12 luni iar garanțiile care trebuie să fie constituite sunt în valoare de minim 20% din sumele care pot face obiectul eșalonării la plată, cu respectarea condițiilor de încadrare în categoria de debitor cu risc fiscal mic.

  • De asemenea, se propune ca debitorii cu risc fiscal mic să beneficieze și de amânarea la plată în vederea anulării a unui procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscala eliberat în vederea acordării eșalonării la plată. Scopul acestei măsuri este acela de creare a unei pârghii prin care debitorii cu risc fiscal mic să achite într-un termen cât mai scurt obligațiile fiscale datorate, pe de o parte, și pe de altă parte prin această măsură crește gradul de colectare și de conformare voluntară la plată.

  • Se propune completarea art. 207 din Codul de procedură fiscală în sensul reglementării posibilității organului fiscal de a solicita emitentului scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție executarea acesteia pentru stingerea ratelor de eșalonare la scadența acestora, la solicitarea debitorului. Totodată se propune reglementarea expresă a faptului că ori de câte ori se modifică graficul de eșalonare la plată organul fiscal competent să emită o decizie de modificare a decizie de eșalonare la plată cu anexarea noului grafic.

  • Se propune reglementarea posibilității de a emite scrisori de garanție și de către instituțiile financiare nebancare, întrucât, potrivit art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 93/2009, instituţiile financiare nebancare pot desfăsura ca și activitate de creditare, activitatea de emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare. Potrivit art. 6 din Legea nr. 93/2009 instituţiile financiare nebancare au obligaţia de a se constitui ca societăţi comerciale pe acţiuni. Organizarea si funcţionarea instituţiilor financiare nebancare este reglementată de Legea nr. 93/2009, completate, după caz, cu cele ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare, sau/si cu cele ale legilor speciale aplicabile în materie. Instituţiile financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general trebuie să îndeplinească cerinţele generale prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Legea nr. 93/2009 si în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea Legea nr. 93/2009.

  • În plus, în cazul în care scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie este emisă de o instituţie financiară din Uniunea Europeană aceasta trebuie avizată conform normelor bancare de o instituţie de credit sau, după caz, de o instituție financiară nebancară autorizată ori societate de asigurare din România. În cazul în care scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie este emisă de o instituţie financiară din afara Uniunii Europeane aceasta trebuie confirmată conform normelor bancare de o instituţie de credit sau, după caz, de o instituție financiară nebancară autorizată ori societate de asigurare din România.

  • În corelare cu modificările propuse la art. 211 se propune modificarea art. 212, respectiv ca în cazul garanţiilor prevăzute la art. 211 lit. a) si b) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal să dispună valorificarea garanției de la instituţia de credit sau instituției financiare nebancare ori societăţii de asigurare emitente a scrisorii de garanție sau poliței de asigurare de garanție, după caz, sau instituţiei de credit ori instituției financiare nerbancare care a confirmat scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie, ori unităţii de trezorerie a statului, după caz.

  • Se propune reglementarea momentului în care devin executorii măsurile asigurătorii dispuse în cazul infiinţării popririi asigurătorii sau a sechestrului asigurătoriu, pentru corelare cu dispozițiile art. 230 și 236 din Codul de procedură fiscală, respectiv după 15 zile de la data comunicării somației.

  • De asemenea, se propune reglementarea expresă a interdicției de a nu institui măsuri asigurătorii la debitorii aflați în procedura insolvenței precum și în cazul debitoriilor care nu dispun de active patrimoniale urmăribile, având în vedere faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă, cu modificările si completările ulterioare, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar potrivit art. 213 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii dispuse se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, ceea ce conduce la imposibilitatea ducerii la îndeplinire a celor dispuse printr-o Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, în cazul unui debitor aflat în procedura insolvenței.

  • În ceea ce privește excepția de instituirea măsurilor asigurătorii în cazul debitorului care nu deţine active patrimoniale urmăribile, este necesară instituirea obligației, întrucât nu există obiectul dispunerii măsurilor asigurătorii  care potrivit alin. (2) a art. 213 din Codul de procedura fiscala, îl constituie însăși bunurile mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si veniturile acestuia.

  • În plus, se propune asigurarea recuperării creanței fiscale pentru care s-au instituit măsuri asigurătorii chiar și în situația în care aceasta nu îmbracă o latură penală.

  • Totodată, în situația în care sunt constituite garanții în vederea ridicării măsurilor asigurătorii, aceste garanții trebuie menținute pentru toată perioada de valabilitate în care ar fi fost menținute măsurile asigurătorii dispuse potrivit art. 213 alin. (7) sau (8) din Codul de procedură fiscală, după caz. În cazul în care au fost constituite garanții sub forma scrisorilor de garanție/polițe de asigurare de garanție acestea se vor executa de către organul fiscal în ultima zi de valabilitate a acestora în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu prelungește valabilitatea garanției.

  • La art. 214 din Codul de procedură fiscală, se propune reglementarea faptului că măsurile asigurătorii se pot ridica și parțial, la constituirea garanțiilor prevăzute de art. 211, oferind astfel flexibilitate procesului de instituire și de ridicare a masurilor asigurătorii. De exemplu, un contribuabil poate constitui garanții, în condițiile legii, pentru o parte din valoarea creanțelor consemnate în decizie și poate beneficia de ridicarea măsurilor asigurătorii pentru partea acoperită de garanții.

  • La art. 217 din Codul de procedură fiscală, se propune reglementarea faptului că în cazul în care se emit mai multe somații pentru același debitor și având același obiect, numai prima somație întrerupe termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

  • Se propune ca măsurile de executate silită să se aplice diferențiat în funcție de cuantumul și vechimea creanțelor fiscale, în vederea eficientizării activității de executare silită, în sensul direcționării resurselor către acțiunile complexe, desfășurate în vederea recuperării creanțelor cu valori semnificative, acțiuni ce constau în identificarea bunurilor urmăribile, aplicarea sechestrelor, valorificarea bunurilor, etc. Astfel, pentru creanțele nesemnificative se instituie doar măsuri de executare realizate în procese masive, de regulă informatice (somație, poprire bancară, poprire la terți). În schimb, pentru creanțele semnificative se instituie măsuri punctuale (sechestru de bunuri imobile, bunuri mobile, atragerea răspunderii solidare dacă sunt îndeplinite condițiile legii), adică măsuri complexe și individuale.

  • În scopul corelării dispozițiilor Codului de procedură fiscală referitoare la urmărirea imobilului în baza somației emisă de organul fiscal cu dispozițiile art. 902 alin. (2) pct. 17 din Codul civil, se propune reglementarea notării în cartea funciară a faptului că în baza somației este urmărit imobilulul, indiferent de modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate, respectiv proprietate exclusivă, devălmășie sau coproprietate.

  • În scopul îmbunătățirii predictibilității normei prevăzută la art. 233. alin. (1) lit. d), și asigurarea unei aplicări corespunzătoare de către cei ce doresc accesarea măsurii de suspendare a executării silite prin hotărâre a Guvernului pe o perioadă de cel mult 6 luni, este necesară precizarea condițiilor în care poate fi aprobată măsura, respectiv cu respectarea legislației naționale și europene în materie de ajutor de stat. În plus, se propune reglementarea unui nou caz de suspendare a executării silite, pe o perioadă limitată de timp (45 de zile) respectiv atunci când debitorul notifică organul fiscal cu privire la depunerea unei scrisori de garanție/poliţă de asigurare de garanţie potrivit art. 235. Acestă propunere are în vedere faptul că, potrivit art. art. 165 alin.(3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, obligațiile fiscale se sting în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum si pentru obligaţiile fiscale accesorii, situație în care dreptul contribuabililor de a suspenda executarea silită a obligațiilor fiscale stabilite printr-o decizie de impunere prin depunerea unei scrisori de garanție/poliță de asigurare de garanție poate deveni inaplicabil.

  • Totodată, pentru a evita posibilele abuzuri din partea contribuabililor care notifică organul fiscal și ulterior nu mai depun la organul fiscal scrisoarea de garanție/ polița de asigurare de garanție, se propune introducerea unei sancțiuni contravenționale.

  • În scopul corelării dispozițiilor Codului de procedură fiscală referitoare la executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor, reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se propune reglementarea interdicției de a popri credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naționale nu numai de la cele internaţionale cum este în prezent.

  • În plus, se propune eliminarea excepției de la alin. 12 a art. 236 din Codul de procedură fiscală, în vederea corelării termenului în care poate fi înființată poprirea cu termenul general de continuare a măsurilor de executare silită. Măsura are în vedere creșterea eficienței colectării creanțelor urmare reducerii termenului de înființare a popririi bancare.

  • Se propune la art. 238 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, reglementarea posibilității organelor fiscale de a nu sechestra bunuri dacă valoarea acestora este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor fiscale în cazul în care valoarea obligațiilor fiscale este peste 500.000 lei, pentru eficientizarea activității de sechestrare a bunurilor proprietate a debitorului în procedura de executare silită, în sensul direcționării resurselor către acțiunile complexe desfășurate în vederea recuperării creanțelor prin această modalitate de executare silită si diminuării cheltuielilor de executare silită. În coroborare cu această modificare se propune completarea art. 242 alin. (1) din același act normativ.

  • Se propune la art. 240 din Codul de procedură fiscală reglementarea posibilității instituțiilor publice care au sechestrat sume de bani în lei de a le depune/ vira într-un cont de disponibil deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului prin care îsi gestionează bugetul propriu.

  • În scopul corelării dispozițiilor Codului de procedură fiscală referitoare la datele cuprinse în procesul-verbal de sechestru cu dispozițiile art. 876 alin. (3) din Codul civil, se propune reglementarea mențiunii în procesul-verbal de sechestru a numărului cadastral și a numărului de carte funciară, dacă sunt cunoscute, ținând cont și de faptul că verificările referitoare la imobile se efectuează după numărul cadastral și numărul de carte funciară, conform prevederilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată. Propunerea este formulată pentru punerea în concordanță cu principiile Codului civil, respectiv cu dispozițiile art. 876 alin. (3). De menționat că verificările referitoare la imobile se efectuează după numărul cadastral și numărul de carte funciară.

  • Se propune completarea dispoziţiilor art. 242 alin. (5) din Codul de procedură fiscală cu menţiunea în procesul-verbal de sechestru a numărului cadastral și numãrului de carte funciarã, în cazul bunurilor imobile. Totodată, se realizează punerea în concordanțã cu regulile Codului civil.

  • De asemenea, se propune corelarea prevederilor art. 242 alin. (8)-(10) din Codul de procedură fiscală cu prevederile din Legea cadastrului si publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

  • Se propune completarea art. 247 alin. (3) lit. d) în sensul clarificării faptului că se pot folosi inclusiv mijloacele electronice în vederea valorificării bunurilor sechestrate și pentru care se procedează la vânzarea la licitație.

  • Totodată se propune completarea art. 247 din Codul de procedură fiscală în sensul precizării că procedura de vânzare la licitație a bunurilor sechestrate prin mijloace electronice se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F sau prin ordin al ministrului dezvoltării regionale, administraţiei publice și fondurilor europene, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, după caz.

  • În scopul îmbunătățirii textului Codului de procedură fiscală, se propune, în ceea ce privește realizarea publicității anunțurilor de vânzare, a imobilelor sechestrate la licitație, aceasta se efectuează într-un cotidian local și în pagina de internet a organului fiscal precum si prin alte modalităţi gratuite care asigură publicitatea vânzării. Pentru asigurarea unei mai bune clarități a textului de lege și în vederea aplicării unitare a acestuia de către organele fiscale, se propune reglementarea prețului minim la care poate fi adjudecat bunul în cadrul desfășurării celei de a patra licitații.

  • Totodată, se propune înlocuirea sintagmei „poate fi vândut” cu sintagma „va fi vândut” pentru armonizarea textului de lege cu dispozițiile art. 769 alin. (9) din Codul de procedură civilă referitoare la faptul că bunurile vor fi vândute la cel mai mare preț oferit chiar și atunci când la licitație s-a prezentat un singur ofertant. Prin excepție de la acestă regulă, dacă la licitație se prezintă un singur ofertant vânzarea se face doar în condiţiile în care se oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.

  • Se propune modificarea art. 253 din Codul de procedură fiscală, motivat de faptul că se are în vedere creșterea numărului de participanți la licitație, oferindu-se acestora posibilitatea plății în rate atât în cazul adjudecării bunurilor imobile, cât și a celor mobile, precum și posibilitatea de a achita prețul bunurilor, într-un interval de timp mai mare decat cel legiferat in prezent, măsuri care vizeaza îmbunătăţirea modalităţilor de colectare a creanțelor bugetare.

  • În acest sens, se propune ca perioada de plată a preţului în rate, să fie de 1 an, în cazul bunurilor mobile, si 2 ani, în cazul bunurilor imobile. Totodată, se are în vedere suspendarea executarii silite a creantelor înscrise în titlurile executorii ce au stat la baza sechestrului pentru care s-a realizat valorificarea bunului cu plata în rate, în cazul debitorului al cărui bun a fost vândut, ceea ce conduce la executarea silită doar a adjudecatarului, pentru diferenta de pret.

  • De asemenea, având în vedere că bunurile au fost valorificate, iar debitorul rămâne înregistrat cu obligaţiile fiscale ce se vor stinge cu preţul plătit în rate de adjudecatar, apreciem că acestea nu vor face obiectul stingerii cu sumele încasate de la debitor, întrucât, în principiu, acestea au făcut obiectul unei modalităţi de stingere, respectiv cea de valorificare a bunului cu plata preţului în rate.

  • Totodată, ţinând cont de faptul că prevederile actuale, respectiv art. 174 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură fiscală, stabilesc că se datorează dobânzi de către debitori până la data întocmirii procesului verbal de distribuire a avansului, urmând ca ulterior sa fie datorate de către cumpărător, se propune reglementarea faptul că se datorează obligaţii fiscale accesorii de către adjudecatar în situaţia în care nu plăteste preţul în rate.

  • În vederea corelării reglementărilor propuse la art. 253 se propune modificarea în mod corespunzător și a art. 254 din Codul de procedură fiscală.

  • Se propune completarea alin. (2) al art. 255 cu o regulă conform căreia, în cazul reluării procedurii licitaţiei în cazul bunurilor imobile care nu au fost vândute la a 4-a etapă a unei licitaţii anterioare, să nu se mai reia toate etapele de licitaţie, iar bunul să fie vândut la cel mai mare preţ oferit. Totodată, se propune ca la a 4-a etapă a unei licitaţii bunul să nu poată fi vândut la un preţ mai mic decât cuatumul taxei de participare la licitaţie. De asemenea, se propune ca atât la a 4-a etapă a licitaţiei, cât si la reluarea procedurii licitaţiei, bunurile imobile să nu poată fi vândute sub preţul de pornire al licitaţiei, în situaţia în care se prezintă un singur ofertant.

  • În scopul eliminării dificultăţilor apărute în practică, se propune la art. 257 reglementarea unui termen pentru virarea sumelor realizate prin executare silită efectuată de organul fiscal central, în situaţia în care alte autorităţi publice transmit către acesta titluri executorii în vederea recuperării.

  • Se propune abrogarea art. 263 – Darea în plată din Codul de procedură fiscală, având în vedere ineficienţa acestui mecanism, prin prisma faptului că debitorii nu uzitează de o astfel de modalitate de stingere a creanţelor fiscale, fapt pentru care nu se justifică menţinerea, cu caracter general, a prevederilor privind darea în plată reglementate de acest articol. În mod corespunzător a fost modificat și art. 22 din Codul de procedură fiscală pentru a elimina din modalitățile de stingere a creanțelor fiscale darea în plată.

  • Se propune modificarea art. 264 alin. (1) în sensul extinderii excepției prevăzute de acest text de lege (excepția privește imposibilitatea conversiei în acțiuni a obligațiilor fiscale către fondul de risca urmare a împrumuturilor externe garantate de stat) și asupra obligațiilor către fondul de risc aferente împrumuturilor interne garantate si a subîmprumuturilor acordate urmare contractării de împrumuturi interne și externe de către statul român.

  • Cu privire la sumele care s-ar putea obține în urma eventualelor vânzări de titluri de valoare/acțiuni, rezultate în urma conversiei datoriilor la fondul de risc din punct de vedere al obiectivului fondului de risc, acela de sursă de plată de către Ministerul Finanțelor Publice a obligațiilor entităților garantate sau subîmprumutate, se apreciază că lichiditatea acestuia este cea ma importantă caracteristică. Din acest punct de vedere, conversia obligațiunilor în acțiuni/ titluri de valoare ar duce la constituirea unei surse extrem de puțin lichide de plată și a cărei monetizare/ valorizare s-ar realiza în condiții extrem de defavorabile ținând cont că practic vorbim despre titluri de valoare/ acțiuni emise de o companie/entitate aflată în situație de neplată (default).

  • Se propune reglementarea expresă la art. 265 alin. (1) din Codul de procedură fiscală a faptului că în analiza insolvabilității unui debitor intră cumulativ atât veniturile acestuia cât și bunurile urmăribile. În situația în care veniturile si bunurile urmăribile ale debitorului au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată organul fiscal comunică debitorului procesul–verbal de insolvabilitate.

  • În plus, se propune reglementarea categoriilor de debitori care nu au venituri sau bunuri urmăribile prin corelare cu pragul propus în ceea ce privește valoarea bunurilor care nu se sechestrează (acesta valoare este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor de plată în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei). Astfel, potrivit modificării propuse este insolvabil fără venituri sau bunuri și debitorii care au bunuri și venituri dar valoarea acestora este mai mică de 1% din valoarea obligațiilor de plată în cazul în care valoarea obligațiilor de plată este peste 500.000 lei.

  • Se propune a se reglementa scăderea obligaţiilor fiscale din evidenţa debitorilor persoane fizice care desfăsoară activităţi economice în mod independent sau profesii libere, precum si asocieri si alte entităţi fără personalitate juridică, atunci când acestia s-au radiat. În condiţiile inexistenţei unei astfel de prevederi se poate înţelege că obligaţiile datorate de acestia ramân in evidenţa lor fiscală pe toata perioada de prescriptie, chiar dacă asupra acestora statul nu se mai poate îndrepta. De asemenea se propune completarea art. 266 din Codul de procedură fiscală în vederea clarificării unor aspecte generate de aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă, cu modificările si completările ulterioare, când judecătorul sindic admite în parte creanţele fiscale solicitate de organul fiscal pentru a fi înscrise la masa credală, pe baza unei hotărâri judecătoresti pronunţată în acest sens. Astfel, debitorul este obligat doar la acoperirea creanţelor admise la masa credală, pentru diferenţa de valoare, creditorul nemaiavând drept de a o realiza, urmând ca organul fiscal să procedeze la anularea acesteia ulterior închiderii procedurii insolvenţei, atunci când creanţele nu sunt admise la masa credală potrivit legii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă, ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, inclusiv în cazul atragerii răspunderii acestuia.

  • Aceleasi principii se aplică si în cazul debitorilor pentru care a fost aprobat de către judecătorul sindic un plan de reorganizare atunci când creanţele fiscale nu sunt acceptate în totalitate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.

  • Totodată, se propune ca pe toată perioada derulării procedurii insolvenţei sau reorganizării judiciare, după caz, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central necuprinse în plan să nu se stingă, urmând a se proceda la scăderea acestora din evidenţa fiscală în situaţia în care planul de reorganizare a fost respectat cu succes, iar în cazul în care acesta nu este respectat, aceste creanţe urmează a fi realizate.

  • În scopul facilitării recuperării tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, se propune completarea Codului de procedură fiscală cu „Capitolul XII1 – Dispoziții speciale aplicabile cazurilor speciale de executare silită” stabilind reguli speciale astfel:

  • – în cazul persoanelor arestate preventiv sau încarcerate în penitenciar, comunicarea actelor de executare să se realizeaze la locul de detenție;

– în cazul debitorilor aflați în insolvență și pentru care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în materie penală, să nu se suspende procedura individuală de recuperare a creanțelor bugetare, ci aceasta să continue conform Codului de procedură fiscală;

– să nu se emită titlu executoriu, ci organul de executare să procedeze direct la aplicarea măsurii de executare propriu-zise (poprire, sechestru, etc.) având în vedere faptul că hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în materie penală este titlu executoriu, potrivit legii și debitorul are cunoștință deja de existența titlului executoriu;

– să se aplice măsurile de executare silită fără comunicare somației în vederea evitării ca în această perioadă sumele de bani/bunurile să fie ascunse sau risipite, după caz.

Se propune modificarea alin. (5) al art. 276 din Codul de procedură fiscală în sensul eliminării convocării organelor de inspecție fiscală de către organul de soluționare în cazul în care contestatorul a solicitat susţinerea orală a contestaţiei, având în vedere următoarele:

– contribuabilul a beneficiat de dreptul de a fi informat de organele de inspectie fiscala, atât pe parcursul desfăsurării inspecţiei fiscale cât si la finalul acţiunii de control, cu ocazia prezentării proiectului raportului de inspecţie fiscală care conţine constatările si consecinţele lor fiscale, moment în care contribuabilul a avut posibilitatea exprimării punctului de vedere referitor la acestea;

– organul de inspecţie fiscală îsi expune punctul de vedere referitor la aspectele cuprinse în contestaţia fiscală depusă de contribuabil prin Referatul cu propuneri de soluţionare, ce face parte integrantă din dosarul contestaţiei si în care are obligaţia de a răspunde la toate argumentele contestatarului;

– în cazul în care organul de soluţionare are nevoie de lămuriri cu privire la situaţia de fapt dedusă soluţionării, întocmeste solicitări în scris organelor de inspecţie fiscală cu privire la diversele aspecte constatate pe parcursul soluţionării contestaţiei;

– în ceea ce priveste eficientizarea activităţii de inspecţie fiscală, se constată că deplasarea organelor de inspecţie fiscală la susţinerea orală a contestaţiei reprezintă un efort semnificativ atât financiar, de timp cât si de resursă umană, în condiţiile în care echipa de inspecţie fiscală este deja implicată în altă acţiune de control, iar procedura de susţinere orală are loc la sediul organului de soluţionare a contestaţiei competent care, de cele mai multe ori, este diferit de cel al organului care a efectuat inspecţia fiscală.

  • În vederea armonizării cu prevederile Codului de procedură civilă se propune completarea art. 278 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii unei cauțiuni inclusiv pentru ipoteza suspendării unor acte administrative fiscale al căror obiect nu este evaluabil în bani.

  • În plus, în situația în care un act administrativ fiscal prin care sunt individualizate obligații fiscale principale este suspendat la executare în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se propune, pentru eliminarea interpretărilor, reglementarea expresă la art. 278 a faptului că toate efectele suspendării să se răsfrângă si asupra actului administrativ prin care s-au individualizat obligaţiile accesorii aferente obligaţiilor principale suspendate la executare. O astfel de soluţie legislativă ar avea ca fundament principiul de drept potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale), astfel că, având în vedere faptul că actul administrativ ce stabileste obligaţiile accesorii este un act subsecvent celui suspendat la executare, efectele suspendării ar trebui să se răsfrângă si asupra acestui act subsecvent, inclusiv neînregistrarea în cuprinsul certificatului de atestare fiscală a obligațiilor fiscale accesorii.

  • Totodată, se clarifică situația cauțiunii datorate pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 atunci când contribuabilul a obținut deja suspendarea executării actului în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în sensul acceptării și valorificării cauțiunii depusă pentru suspendarea actului administrativ fiscal potrivit art. 14 și când se solicită suspendarea potrivit art. 15 din Legea contenciosului administrativ.

  • Se propune modificarea alin. (3) al art. 279 din Codul de procedură fiscală în sensul încheierii unui nou act administrativ fiscal de către organul fiscal în administrarea căruia se află contribuabilul, având în vedere faptul că în practică s-au întâlnit situații în care organul emitent al actului, desființat total sau parțial în urma soluționării contestației, nu mai există ca structură în cadrul A.N.A.F.

  • Totodată, se propune corelarea textului art. 279 alin. (4) și al art. 281 alin. (3) cu prevederile referitoare la efectuarea acțiunilor de control fiscal de la Titlul VI din Codul de procedură fiscală.

  • Se propune completarea Codului de procedură fiscală cu prevederi referitoare la competența Agenției Naționale de Administrare Fiscală în activitatea de asistență reciprocă la recuperare, având în vedere că în legislaţia naţională, pentru următoarele prevederi legale, nu există autoritate competentă desemnată în acest sens. În acest sens se propune ca Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală să fie autoritatea competentă pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la asistența reciprocă la recuperare în aplicarea Regulamentului CE nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum si Regulamentul CE nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

  • După desemnarea autorităţii competente prin modificarea Codului de procedură fiscală, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniul securităţii sociale, va informa Comisia Administrativă de la nivelul Comisiei Europene, faptul că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este instituţia competentă în recuperarea creanţelor reprezentând contribuţii sociale.

  • Se propune reglementarea unei sancţiuni pentru nedepunerea de către persoanele fizice, la termenele prevăzute de lege, a Chestionarului pentru stabilirea rezidenţei persoanei fizice la sosirea în România, respectiv a Chestionarului pentru stabilirea rezidenţei persoanei fizice la plecarea din România precum și pentru netransmiterea de către organul fiscal local a informațiilor prevăzute la art. 60 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, referitoare la bunurile imobile deținute în proprietate de rezidenții altor state membre ale Uniunii Europene.

  • Se propune modificarea art. 343 din Codul de procedură fiscală în sensul că organele fiscale sunt scutite de taxe , tarife, comisioane, cauţiuni si alte sume pentru cererile, acţiunile si orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal, avand în vedere faptul că orice cheltuială pusă în sarcina organlor fiscale, astfel cum sunt definite de art. 1 din Codul de procedură fiscală, grevează bugetul general consolidat al statului.

Sursa startupcafe.ro

593 vizite totale, nici o vizita azi

ULTIMA ORĂ: De la 1 septembrie, buzoienii și râmnicenii NU mai plătesc apa meteorică!

În urmă cu puțin timp, membrii Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Buzău 2008 au votat scoaterea de la plată a apei meteorice a persoanelor fizice din municipiile Buzău și Râmnicu Sărat, precum și reducerea facturilor persoanelor juridice pentru acest serviciu cu 30%.  Punctul de pe ordinea de zi a ședinței a fost inclus la presiunile primarului Constanitn Toma și la solicitarea imperativă a liderului PSD Buzău, vicepremierul Marcel Ciolacu.

Întrucât s-a referit strict la municipiile Buzău și Râmnicu Sărat, acest punct a fost votat doar de către reprezentanții unităților administrativ teritoriale interesate, hotărârea fiind luată cu unanimitate de voturi.

Președintele ADI 2008, Petre Emanoil Neagu, a precizat că, pentru intrarea în vigoare a hotărârii de azi, este nevoie ca cele două UAT-uri, Buzău și Râmnicu Sărat, să emită hotărâri de consiliu în acest sens, cu cât mai repede, cu atât mai bine:

„Dacă dumneavoastră dați hotărârea de Consiliu pe 29 august, începând cu data de 1 septembrie, noi o coroborăm cu cea de azi și o punem în aplicare.”, a declarat Petre Emanoil Neagu.

În urmă cu două săpămâni, vicepremierul Marcel Ciolacu a transmis colegilor din teritoriu un mesaj în care a vorbit despre necesitatea ca povara prețului la apa meteorică să fie îndepărtată de pe umerii buzoienilor. „Cetățenii din Buzău și Râmnicu-Sărat au dreptul la apă mai ieftină și la servicii de calitate din partea autorităților locale.”, a spus viceprim-ministrul României, care a lăsat de înțeles că promisiunea sa se va concretiza în scurt timp.

Este de așteptat acum ca deliberativele locale din Buzău și Râmnicu Sărat să convoace de îndată ședința Consiliului Local pentru a emite hotărâri privind sistarea și, respectiv, reducerea plății apei meteorice.

Sursa reporterbuzoian.ro

859 vizite totale, nici o vizita azi